În acest capitol sunt evidențiate aspecte critice care afectează funcționarea sistemului juridic din România. Una dintre principalele probleme este instabilitatea legislativă în ceea ce privește organizarea și funcționarea justiției, care creează dificultăți semnificative pentru profesioniștii din domeniu. Schimbările frecvente în legislație afectează coerența și previzibilitatea sistemului judiciar.

În același timp, inflația legislativă reprezintă o altă problemă majoră pentru sistemul juridic din România. Numărul mare de legi și modificări legislative aduse în mod constant generează o supraîncărcare a sistemului, punând presiune pe procesul de aplicare a legii și provocând întârzieri în soluționarea cazurilor.

Asemenea oricărui sistem național, sistemul juridic are nevoie de o serie de principii după care ar trebui să se ghideze dezvoltarea și reformarea sa. Astfel, în acest capitol sunt  descrise principalele probleme ale dezvoltării sistemului, cât  și contextul acestora .

 Comisia Europeană a monitorizat constant progresul României cu privire la  îndeplinirea criteriilor de aderare, încă de la momentul depunerii cererii de aderare la UE din 1995. Rezultatele monitorizărilor au evidențiat deficiențele sistemului judiciar și corupția prezentă la momentul respectiv.

O categorie importantă de probleme care a reieșit atât din studiul rapoartelor realizate de autorități, cât și din informațiile adunate din interviurile realizate în contextul acestei cercetări se referă la lipsa resursei umane din sistem. 

O mare parte din presiunea sistemului de justiție este reprezentată de volumul mare de muncă pe care îl au magistrații și a lipsei de resurse pe care le au pentru a putea soluționa în timpi rezonabili cauzele pe care le au pe rol. Lipsa resursei umane este cauzată de o serie de factori care cumulați au condus sistemul într-un punct dificil, în care majoritatea profesioniștilor încă rămași în el se confruntă cu episoade lungi de suprasolicitare. În următorul capitol vor fi detaliate principalele probleme identificate în ceea ce privește personalul din sistemul judiciar. 

În acest capitol vom descrie concluziile ce au reieșit din cercetare vizavi de condițiile de muncă din cadrul sistemului judiciar, dar și vizavi de infrastructura actuală care nu facilitează efectuarea eficientă a actului de justiție.

La nivel internațional, este recunoscut faptul că profesioniștii din domeniul juridic, în special cei care lucrează în instanțe, se confruntă cu un mediu de lucru foarte solicitant, iar meseriile lor sunt printre cele mai expuse și vulnerabile la stres ocupațional.

Dacă privim accesul la justiție într-un sens mai larg, acesta se referă și la abilitatea oamenilor de a obține o rezolvare corectă a nevoilor lor juridice și de a-și exercita drepturile, din punct de vedere al standardelor privind drepturile omului. Această abilitate nu se limitează la procesele formale de soluționare a litigiilor, ci include și o gamă largă de servicii, care pot implica metode informale și alternative de rezolvare a disputelor (OECD, 2021).

Conform unui studiu realizat de OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) în ultimii 30 de ani, este indicat faptul că în mod real, există discrepanțe mari între serviciile oferite de sistemele judiciare și nevoile reale pe care le au oamenii.

Digitalizarea sistemului de justiție, mai mult ca la alte sectoare, există și este prezentă în România de mai bine 5 ani. Problemele însă apar la metodologia cu care a fost implementat până acum procesul de digitalizare. 

Actuala strategie de dezvoltare a sistemului judiciar menționează faptul că eficiența justiției depinde semnificativ de transformarea digitală a sistemului judiciar.  Cu toate acestea, gradul realizare a indicatorilor pentru implementarea strategiei a fost destul de lent în ultimii ani.