Principiile de organizare a sistemului de justiție din România sunt stabilite atât de Constituția României, cât și de Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
Garantarea independenței justiției este responsabilitatea Consiliul Superior al Magistraturii (CSM). CSM are o serie de competențe menite să protejeze atât independența și imparțialitatea judecătorilor și procurorilor, cât și integritatea sistemului judiciar în ansamblu. CSM poate acționa atât la cererea magistraților, cât și din proprie inițiativă, pentru a soluționa sesizările referitoare la protejarea independenței sistemului judiciar. De asemenea, CSM supraveghează respectarea legii și a standardelor de competență și etică profesională în cariera magistraților, asigurându-se că aceștia își desfășoară activitatea în conformitate cu normele legale.
Justiția din România este înfăptuită prin instanțele judecătorești și anume prin Înalta Curte de Casație și Justiție, care este instanța supremă a României, și prin celelalte instanțe judecătorești precum tribunalele, judecătoriile sau curțile de apel. În România există 15 curți de apel, fiecare având sub jurisdicția sa mai multe tribunale și tribunale specializate, organizate în diverse secții și complete specializate în diferite domenii. Astfel, la nivel național există 42 de tribunale care sunt localizate la nivel de județ cu sediul în orașul reședință de județ și unul în municipiul București. Există de asemenea și 4 tribunale specializate - 3 în materie comercială (Cluj, Argeş şi Mureş) şi unul în materia cauzelor cu minori şi de familie (Braşov). În subordinea fiecărui tribunal funcționează mai multe judecătorii, care pot avea, de asemenea, secții sau complete specializate. În țară există 188 de judecătorii, dintre care 11 nu funcționează în prezent (2024).
Pe lângă aceste instanțe judecătorești, există și instanțe militare. Instanțele militare sunt organizate în tribunale militare și o curte de apel militară. Tribunalele militare funcționează doar în municipiile Bucureşti, Cluj-Napoca şi Timişoara, Tribunalul Militar Teritorial și Curtea Militară de Apel fiind și ele în București. Tribunalele militare sunt instanțe de primă instanță care judecă infracțiuni comise de militari până la gradul de colonel și alte cazuri aparte prevăzute de lege. Curtea Militară de Apel București reprezintă și ea prima instanță pentru infracțiunile împotriva securității naționale și o instanță de apel pentru hotărârile pronunțate de tribunalele militare. De asemenea, Curtea Militară de Apel București rezolvă conflictele de competență între tribunalele militare și contestațiile împotriva deciziilor acestora, conform legii.
Astfel, sistemul juridic din România este organizat sub forma unei piramide.
Pe lângă instanțe, Ministerul Public are rolul de a reprezenta interesele generale ale cetățenilor și de a apăra drepturile și libertățile acestora , dar și de a apăra ordinea de drept. Astfel, activitatea Ministerului Public este exercitată prin procurori care funcționează în parchete. Pe lângă fiecare curte de apel, tribunal şi judecătorie funcţionează un parchet, respectiv pentru instanțele militare există parchete militare. Parchetele se află în localitățile în care se află și instanțele pe lângă care se află (adică în jurisdicția respectivei instanțe). Activitatea tuturor parchetelor este coordonată de parchetul instanței supreme, adică, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie funcționează încă două structuri și anume Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) și Departamentul Național AntiCorupție (DNA).
De asemenea, România este parte a unor mecanisme de justiție supranaționale, respectiv Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) și Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). CEDO, prin jurisprudența sa, asigură respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor, astfel încât deciziile instanțelor românești pot fi supuse controlului său atunci când se invocă încălcări ale Convenției Europene a Drepturilor Omului. În paralel, CJUE garantează aplicarea uniformă a dreptului Uniunii Europene în statele membre, inclusiv în România, și interpretează legislația europeană, având un impact direct asupra hotărârilor instanțelor naționale atunci când sunt implicate norme comunitare.
CE ESTE ȘI CUM FUNCȚIONEAZĂ UN PROCES?
În funcție de faptele ce trebuiesc judecate în instanță, procesele se inițiază în mod diferit. Astfel, pot exista procese civile sau penale.
Un proces civil poate fi inițiat de orice persoană fizică sau juridică care consideră că un drept al său a fost încălcat. De regulă, acest tip de proces este inițiat prin depunerea unei cereri de chemare în judecată de către reclamant la instanța competentă. Un proces civil se inițiază doar atunci când este vorba de o dispută de drept civil - datorii neplătite, dispute pe moșteniri, divorțuri etc. Scopul principal al unui proces civil este soluționarea unui conflict între părți cu privire la drepturi și obligații civile, cum ar fi obținerea unei despăgubiri sau obligarea pârâtului la respectarea unui contract. După inițierea cererii de chemare în judecată și alocarea dosarului către un judecător, urmează procesul care se desfășoară în cadrul unor ședințe de judecată, în care fiecare parte își prezintă perspectiva. Procesul este concluzionat cu hotărârea judecătorului pe dispută, în funcție de faptele prezentate și legislația în vigoare.
Spre deosebire de un proces civil, în cazul procesului penal, circumstanțele în care poate fi inițiat sunt diferite. Procesul penal se inițiază în cazul în care se presupune că a fost comisă o infracțiune, respectiv o faptă ce este prevăzută și sancționată de codul penal. De regulă, acest tip de proces este inițiat de stat, prin intermediul procurorului, care acționează în numele interesului public. De asemenea, victima infracțiunii (numită parte vătămată) poate să sesizeze organele de urmărire penală printr-o plângere penală, acesta fiind un al doilea mod prin care poate fi inițiat un astfel de proces. Scopul principal este tragerea la răspundere a persoanei care a săvârșit infracțiunea și aplicarea unei sancțiuni (de exemplu, închisoare, amendă). În cazul procesului penal, după inițierea sa, urmează etapa de urmărire penală în care se colectează probe, se audiază martori dar și suspectul. Ulterior acestei etape urmează procesul propriu-zis în care sunt prezentate probele, sunt audiate părțile și martorii, și se pronunță o hotărâre.
În oricare dintre cele două tipuri de proces, dacă una din părți nu este mulțumită de hotărârea instanței, poate apela la căile de atac (apel, recurs).