Education for Romania / Digitalizarea justiției

Condițiile de lucru și infrastructura actuală a sistemului de justiție nu facilitează funcționarea eficientă a acestuia

În acest capitol vom descrie concluziile ce au reieșit din cercetare vizavi de condițiile de muncă din cadrul sistemului judiciar, dar și vizavi de infrastructura actuală care nu facilitează efectuarea eficientă a actului de justiție.

La nivel internațional, este recunoscut faptul că profesioniștii din domeniul juridic, în special cei care lucrează în instanțe, se confruntă cu un mediu de lucru foarte solicitant, iar meseriile lor sunt printre cele mai expuse și vulnerabile la stres ocupațional. În țări precum Statele Unite, Canada, Regatul Unit și Noua Zeelandă, există proiecte și programe de formare pentru managementul stresului ocupațional încă din anii '90. Cu toate acestea, studiile și programele referitoare la riscurile cu care se confruntă aceste meserii sunt relativ noi în majoritatea celorlalte țări (Casaleiro et co., 2021). Concluziile acestui studiu arată că profesioniștii din domeniul judiciar se confruntă cu un mediu de lucru extrem de solicitant, caracterizat de volumul mare de muncă și stres ocupațional. Judecătorii și procurorii resimt suprasolicitarea și ritmul alert al muncii, datorită numărului ridicat de dosare, constrângerilor de timp și presiunii de a respecta standardele de productivitate (Casaleiro et co., 2021). Deși studiul este unul internațional, interviurile cu profesioniștii din România, dar și raportările realizate de autoritățile statului indică aceleași concluzii.  

Deși toți acești factori pun o și mai mare presiune pe sistem în ansamblu, implementarea măsurilor pentru îmbunătățirea situației sunt limitate. În acest capitol vom descrie principalele probleme specifice condițiilor de muncă din sistemul juridic românesc, ținând cont de factori care țin de mediu fizic în care se desfășoară munca, intensitatea muncii, calitatea timpului de lucru, mediul social și atmosfera la locul de muncă. De asemenea, vom descrie și problemele de infrastructură asociate cu condițiile de muncă.

Problematica sănătății mintale este foarte puțin abordată în România. Mai multe detalii și informații pe subiectul sănătății mintale din România puteți găsi și în raportul “Sănătate mintală pentru toți”, lansat de Code for Romania în anul 2023. 

Dacă ne referim la situația din domeniul justiției , nu există nicio diferență față de orice alt domeniu de activitate. Deși este cunoscut faptul că aspectele specifice ale lucrului judiciar, cum ar fi lipsa de control asupra cazurilor, izolarea socială și necesitatea de a lua decizii care pot afecta viețile altora, sunt surse semnificative de stres, în cadrul studiului, nu au fost găsite suficiente informații despre serviciile oferite magistraților din România pentru sănătatea lor mintală. 

Atât pentru intrarea în profesie, cât și pe parcursul carierei o dată la 5 ani, magistrații sunt obligați să se supună unei evaluări psihologice. Aceste evaluări sunt considerate dificile de către profesioniști mai ales că în realitate, candidații trebuie să se pregătească și pentru acestea, ori scopul unei astfel de evaluări nu ar trebui să fie măsurarea cunoștințelor, ci evaluarea candidatului din punct de vedere psihologic. Mai mult decât atât, chiar și atunci când vorbim despre admiterea la Institutul Național al Magistraturii, această evaluare are loc doar după ce candidatul este admis la proba scrisă, evaluarea psihologică devenind astfel o altă probă de concurs pentru care candidatul se pregătește. 

Începând cu anul 2013, fiecare curte de apel din țară are în organigrama sa un psiholog specializat în psihologia muncii și organizațională denumit “psihologul instanței”.  Conform prevederilor Hotărârii CSM nr. 48 din 2013, calendarul activităților pe care le desfășoară psihologul instanței sunt stabilite de președintele curții de apel având în vedere și solicitările președinților de la instanțele arondate. Printre atribuțiile sale, psihologul instanței trebuie să asigure “consilierea psihologică a personalului curții de apel și al instanțelor din circumscripția acesteia în cazul confruntării cu situații existențiale critice, inclusiv de natura profesionala, în vederea optimizării performanțiale și asigurării confortului personal și interpersonal în mediul organizațional”.  La momentul realizării acestei cercetări numărul de psihologi angajați în cadrul instanțelor și al parchetelor din România nu a putut fi determinat. Cu toate acestea, presupunând că există câte un psiholog la fiecare curte de apel, acest lucru indică faptul că la nivel național poate exista un minim de 15 psihologi care ar trebui să deservească aproximativ 6000 de magistrați. 

Un alt factor care are un impact direct asupra funcționării sistemului este reprezentat de spațiile de lucru în care își desfășoară activitatea personalul din sistemul juridic. Deși probabil primul gând atunci când vine vorba de spațiul de lucru poate duce către sălile de judecată, realitatea este că ceea ce se întâmplă acolo este doar o parte din munca pe care o desfășoară un judecător sau un procuror. 

Când discutăm despre activitatea judecătorilor, o mare parte din timpul lor în afara ședințelor de judecată este dedicată rezolvării dosarelor pe care le au în lucru. Această sarcină necesită un efort mental semnificativ și multă concentrare. Cu toate că acest aspect este recunoscut, există încă clădiri de instanțe în care judecătorii nu au spații dedicate pentru munca lor, ci trebuie să lucreze în birouri și spații comune cu restul personalului. Conform interviurilor realizate, s-a constatat că unele instanțe permit un regim de lucru hibrid , dar aceasta nu este o practică generală. Astfel, lipsa unui mediu de lucru adecvat afectează în continuare calitatea muncii, întrucât magistrații nu au posibilitatea să se concentreze în mod optim. Problema spațiilor improprii de lucru este prezentă și în cazul parchetelor de pe lângă instanțe, care asemenea judecătoriilor, au semnalat această vulnerabilitate conform Raportului Starea Justiției 2022 elaborat de Consiliul Superior al Magistraturii.

Numărul mare de chemări în judecată și supraaglomerarea judecătorilor nu se observă doar în volumul mare de dosare pe care aceștia trebuie să le soluționeze, ci și în timpul îndelungat de așteptare pentru programarea ședințelor de judecată. Infrastructura actuală a clădirilor instanțelor nu este adecvată pentru numărul actual de cauze. În multe dintre instanțe, sălile de judecată sunt insuficiente pentru a permite desfășurarea unui număr mare de ședințe pe zi, iar adesea se recurge la programări în ture pentru a face față volumului mare de cazuri.

Mai mult decât atât, există categorii de grupuri vulnerabile cu care profesioniștii ar trebui să lucreze în spații adaptate pentru nevoile lor.

Urmărirea penală este un proces juridic în cadrul căruia autoritățile judiciare, cum ar fi poliția și procurorii, investighează presupusele infracțiuni și adună probe pentru a stabili vinovăția sau nevinovăția unei persoane suspectate de săvârșirea unei infracțiuni. Pentru a face aceste lucruri într-o manieră adecvată, atât procurorii, cât și polițiștii au nevoie de anumite instrumente și resurse. 

În ceea ce privește poliția, lipsa conștientizării resurselor sociale disponibile poate duce la subutilizarea acestora în sprijinul victimelor. De exemplu, în situații în care victimele sunt femei fără adăpost și cu copii, existența unor adăposturi specializate ar putea oferi o ancoră de siguranță și suport esențial. Totuși, dacă polițiștii nu sunt informați despre aceste resurse sau nu au acces rapid la ele, victimele ar putea să nu beneficieze de ajutorul de care au nevoie în momentul critic al interacțiunii cu poliția. Lipsa unui sistem centralizat de baze de date ar putea întârzia sau chiar împiedica accesul la aceste informații cruciale, afectând în mod semnificativ capacitatea poliției de a răspunde eficient la incidente și de a oferi sprijin victimelor. 

Pentru procurori, lipsa tehnologie modernă reprezintă o provocare majoră în desfășurarea activității de urmărire penală. Într-o eră în care tehnologia joacă un rol crucial în investigații, procurorii se confruntă adesea cu dificultăți în accesarea instrumentelor tehnice necesare pentru adunarea și analiza eficientă a probelor. De exemplu, lipsa accesului la sisteme avansate de analiză a datelor sau de monitorizare electronică poate îngreuna investigarea și adunarea probelor în cazurile complexe.

Tehnologia modernă nu doar optimizează procesul de urmărire penală, ci și îmbunătățește eficiența și exactitatea în evaluarea probelor. Sistemele de recunoaștere facială, analiza ADN-ului, sau softurile de analiză a comunicărilor electronice pot oferi informații esențiale pentru rezolvarea cazurilor. În lipsa acestor instrumente, procurorii se pot confrunta cu dificultăți în obținerea și prezentarea probelor în fața instanței, ceea ce poate afecta calitatea și credibilitatea procesului penal.

Lipsa tehnologiei și a adaptării la nevoile specifice ale diferitelor grupuri vulnerabile poate compromite calitatea audierilor și a investigațiilor. Fiecare grup vulnerabil, fie că vorbim de copii, victime de violență domestică sau alte categorii vulnerabile, necesită abordări specifice pentru a asigura o audiere corectă, completă și lipsită de traume suplimentare. 

Fără accesul la tehnici și resurse adecvate, procurorii ar putea să nu fie în măsură să obțină informații esențiale sau să ofere suportul necesar pentru victime în timpul procesului judiciar, ceea ce ar putea afecta calitatea justiției și să ducă la retraumatizare.