Civic for Romania

Obiectivul 1: Alegeri corecte. Alegători informați

Introducere

De-a lungul traiectoriei post-decembriste sistemul electoral din România a suferit multe schimbări și a avut o serie de lacune și probleme semnificative care s-au rezolvat încetul cu încetul, adesea prin participarea societății civile. Deși sistemul este departe de a fi perfect, mai ales în ceea ce privește organizarea alegerilor, putem spune că s-au făcut progrese mari spre asigurarea unui vot corect, sigur și democratic.

Există însă o sumedenie de probleme serioase ale sistemului electoral, probleme care nu au fost adresate de  stat și care, cel mai probabil trebuiesc adresate, cel puțin în primă instanță, prin soluții provenite din societatea civilă. 

O primă categorie o reprezintă problemele legate de starea listelor electorale. Fie că vorbim de procedura de vot pe liste suplimentare, lipsa de încredere în liste permanente, lipsa listelor permanente pentru votanții din diaspora sau inadecvarea generală a sistemului de evidența populației la fluxurile unei populații active și mobile, este clar că avem nevoie de o serie de soluții rapide. O parte dintre aceste soluții au fost implementate parțial ca măsuri temporare (“stopgap measures”)  la ultimele două serii de alegeri.  Alte măsuri, precum o evidență sigură și clară a românilor din diaspora trebuiesc implementate rapid, ori de către stat ori de către societatea civilă.

O a doua categorie de probleme o reprezintă lipsa de informații. Statul nu pune la dispoziția populației informații accesibile despre vot, de la informații procedurale până la informații despre beneficiile votului. Când o face, o face într-un fel arid și greoi, în situații unde sintetizarea sau redarea grafică a unor informații ar putea spori atractivitatea lor pentru un public ce, în mare, nu cunoaște procesul electoral.

O serie de probleme punctuale, precum sistemul greoi de rezolvare a  plângerilor sau inaccesibilitatea  secțiilor de vot sau lipsa lor totală pot de asemenea face votul neatractiv pentru categorii speciale de votanți: persoane cu dizabilități, votanți din diaspora sau persoanele neimplicate civic. Alte puncte nevralgice fac referire la transparență. Probleme precum transparentizarea cheltuirii banilor din campanii sau lipsa veridicității semnăturilor, dar și numărul ridicol necesar pentru a candida, sunt foarte grave pentru gradul general de transparență al alegerilor din România. La fel, lipsa de personal electoral calificat reprezintă o problemă pentru buna desfășurare a alegerilor. 

O altă categorie de lipsuri sunt cele legate de accesibilizarea datelor publice pentru cetățeni, acestea fiind disponibile dar dificl de accesat și înțeles. La acestea se adaugă și lipsa unei monitorizări a aleșilor atât pe parcursul cât și în afara perioadei electorale.

Imixtiunea politicului în probleme electorale, imixtiune ce merge adesea până la nivelul acaparării politice a unor teme care ar trebui să fie comune oricărui partid reprezintă însă o problemă ce nu poate fi rezolvată la fel de ușor de societatea civilă. Responsabilizarea clasei politice poate fi o temă de discuție civică dar  dezechilibrul de putere dintre cetățean și politician înseamnă că în cazuri în care tematici electorale sunt discutate politic soluția ar trebui să vină tot din interiorul sistemului, din partea instituțiilor și autorităților ce au în sarcină protejarea instrumentelor democratice. 

Sistemul electoral românesc a progresat semnificativ în ultimul deceniu, devenind mai transparent și mai orientat spre cetățean. Cu toate acestea el este departe de a fi perfect și datoria de a îl îmbunătăți stă în egală măsură pe umerii cetățenilor, a organizațiilor civice și a autorităților.

Scurt istoric al alegerilor postdecembriste

Ca stat membru al Uniunii Europene și democrație liberală consolidată, România are un standard ridicat de libertate individuală și alegeri libere și sigure. După căderea regimului comunist primele alegeri libere au fost organizate în 1990, atât pentru poziția de președinte cât și pentru parlament. Noi alegeri au avut loc în 1992, după adoptarea noii constituții (1991), alegeri câștigate de președintele în funcție la acel moment, Ion Iliescu. În 1996 s-a observat prima alternanță la putere, când candidații Convenției Democrate Română  (CDR) au câștigat majoritatea în parlament iar președintele Emil Constantinescu i-a luat locul lui Ion Iliescu. În 2000, la următoarele alegeri s-a făcut o nouă alternanță și Partidul Social Democrat (PSD) a redevenit principala forță politică din țară. În 2003 a avut loc prima revizuire a constituției prin referendum, în anticiparea aderării la Uniunea Europeană. 

Mandatele de președinte au fost extinse la 5 ani pentru a evita suprapunerea alegerilor prezidențiale cu cele parlamentare. În 2004 au avut loc primele alegeri în acest nou format, iar în 2007, după aderarea la Uniunea Europeană și primele alegeri Europarlamentare (pentru un mandat redus de 2 ani),  au avut loc două referendumuri, de demitere a președintelui în mai (respins), respectiv de schimbare a sistemului electoral cu unul uninominal în noiembrie (concomitent cu alegerile europene, respins din lipsă de participare). 

Anul 2008 a adus noi alegeri locale și parlamentare. În 2009 România a avut primele alegeri europene pentru un mandat întreg, dar și un alt referendum prezidențial, ce avea ca scop limitarea numărului de parlamentari la 300 (admis). În 2012 a avut loc un al doilea referendum de demitere a președintelui (respins, la limită), dar și noi alegeri locale și parlamentare.  În 2014, România a avut din nou alegeri europarlamentare și prezidențiale, câștigate de Klaus Iohannis (PNL), actualul președinte al României. După o nouă serie de alegeri parlamentare și locale în 2016 au urmat o serie de două referendumuri, unul pentru limitarea prin constituție a căsătoriei doar la parteneri de sex opus (2018, respins din lipsă de participare) și unul pentru interzicerea grațierii și amnistiei corupților precum și a interzicerii guvernării prin Ordonanțe pe probleme de justiție (2019, admis). Acesta din urmă a coincis cu alegerile europarlamentare care au înregistrat o prezență record la urne. La sfârșitul lui 2019 Klaus Iohannis a câștigat un al doilea mandat prezidențial.

🟨 Probleme identificate

Pe parcursul procesului de cercetare câteva probleme s-au evidențiat ca fiind de bază în ceea ce privește procesul electoral. Unele dintre probleme au fost adresate  parțial, altele pot fi adresate printr-un efort al societății civile sau prin modificări legislative. Cele mai dificile probleme nu pot fi adresate fără schimbări importante în infrastructura instituțională a României.

🟡 Soluții proiectate

Descoperă soluțiile digitale pe care le-am conceput în cadrul programului și modurile în care ele pot să contribuie la schimbarea pe care ne-o dorim cu toții în România.