Education for Romania/ Jurnaliști eficienți

Probleme privind resursa umană

Pe lângă resursele financiare, jurnalismul nu se poate desfășura fără resursa umană. Cu toate acestea, la momentul actual, în România, numărul jurnaliștilor activi este în scădere, iar redacțiile și organizațiile media sunt din ce în ce mai mici. În acest capitol vom explora în detaliu factorii non-financiari ce influențează resursa umană (sau absența ei), de la programul imprevizibil cu care se confruntă jurnalistul și până la funcțiile tot mai diverse pe care jurnalistul trebuie să le îndeplinească, efectele asupra sănătății mintale, cooperarea între jurnaliști.

Date Eurostat arată că, în 2019, doar 0,1% dintre persoanele angajate din România lucrau în activități de publicare. Jurnalismul a fost inclus printre aceste activități de publicare, ceea ce înseamnă că procentul de jurnaliști este mai mic de atât. Deși nu există date precise privind evoluția numărului de jurnaliști din 2019 până în prezent (2023), experții consultați în procesul de cercetare al acestui raport au confirmat o depopulare a redacțiilor în urma pandemiei COVID-19 (2020-2023), o consecință a salariilor reduse și a condițiilor precare ale acestei meserii (aceste condiții vor fi detaliate în problemele ulterioare din secțiune).

Această scădere este reflectată în redacții cu un număr mic de jurnaliști, cu o capacitate redusă de a acoperi toate domeniile, problemele și informațiile necesare publicului din România. Pe de o parte, capacitatea redusă poate conduce la decizia de a nu aborda anumite subiecte, decizie motivată de dorința de a asigura că suficient timp și resurse sunt disponibile pentru a produce articole de calitate. Pe de altă parte, numărul mare de domenii poate provoca o prioritizare a cantității în fața calității, de a acoperi cât mai multe subiecte, dar superficial. Ambele situații conduc la o imagine incompletă asupra temelor abordate, ceea ce poate produce frustrări atât pentru jurnalist, cât și pentru public.

Numărul redus al jurnaliștilor se datorează și numărului mic de tineri care intră în profesie și care aleg să practice meseria pentru o perioadă mai lungă de timp. Meseria de jurnalist este inițial atrăgătoare pentru tineri, care văd mai puțin dificultățile acesteia și sunt concentrați mai mult pe latura atractivă. Această atracție inițială dispare pentru mulți, după ce aceștia se confruntă cu realitatea din spatele imaginii: o meserie incertă, cu un program solicitant și salarii mici.

În plus, meseria de jurnalist îi poate pune în fața unor situații complicate și cu impact emoțional puternic, la care nu sunt pregătiți să facă față și pentru care adesea nu au suficient sprijin. Situația este accentuată și de faptul că pentru mulți tineri poate fi dificil să își găsească locuri de muncă într-o redacție bună, pe fondul lipsei de experiență și de credibilitate. Mai mult, generațiile de tineri actuale și cele care urmează sunt din ce în ce mai preocupate de echilibrul dintre viața personală și profesională, de a-și asigura timp liber, ceea ce este mai dificil în profesia de jurnalist, adeseori puțin flexibilă (aspect detaliat în problema următoare).

Toți acești factori contribuite la un număr mai redus de tineri care aleg să urmeze profesia de jurnalist pentru un timp îndelungat – ei fie aleg meserii adiacente, dar mai puțin riscante (spre exemplu, muncă de comunicare, de PR etc.), fie intră în profesie timp de doi-cinci ani pentru a dobândi experiență, iar apoi o părăsesc pentru meserii mai flexibile, mai sigure și mai ofertante, atât profesional cât și financiar.

Meseria de jurnalist este una solicitantă și adesea impredictibilă, cu un program încărcat și instabil. Timpul, resursa principală de care are nevoie un jurnalist (în afara resursei financiare), este adesea limitat, ceea ce reduce numărul activităților pe care jurnalistul le poate realiza. Numărul mai mic de jurnaliști activi în redacții, laolaltă cu nevoia de a publica cât mai mult pentru a crea vizibilitate și a face față competiției, conduce la restrângeri din ce în ce mai mari ale timpului pe care jurnalistul îl are pentru a lua decizii, pentru a se gândi, cerceta și realiza produse media.

Timpul limitat este accentuat și de imprevizibilitatea informațiilor și a evenimentelor care necesită o atenție 24/7 pentru a fi la curent cu ce se întâmplă, pentru a fi primul la fața locului, pentru a obține o exclusivitate. Această dinamică determină un program intens care adesea interferează cu posibilitatea de a avea timp liber necesar pentru relaxare și odihnă.

În plus, jurnalismul este un domeniu dinamic, caracterizat de schimbări constante în ceea ce privește formatul, tendințele și modelul de consum al publicului – de exemplu, trecerea către mediul online sau transformarea rețelelor de socializare în surse principale de informație. Astfel, un jurnalist trebuie să-și actualizeze și adapteze constant modul de lucru la noile realități, să fie la curent cu schimbările care apar, anticipând impactul pe care îl pot avea. În anumite cazuri, aceste schimbări pot veni și cu roluri adiționale pe care jurnalistul trebuie să le realizeze, cum ar fi, de exemplu, organizarea prezenței pe rețele de socializare, atragerea de sponsori, scrierea proiectelor de finanțare etc., ceea ce ocupă timp suplimentar într-un program deja încărcat și adaugă presiune suplimentară.

Jurnalistul nu mai are doar rolul de a desfășura munca editorială, de a crea produsul media sau de a investiga. Mulți au acum și roluri adiacente meseriei de jurnalist, tehnice, care le încarcă și mai mult programul. Schimbarea este determinată de lipsa resursei umane, dar și a celei financiare, care ar permite angajarea de persoane specializate în aceste roluri.

În primul rând, tranziția către mediul online a generat necesitatea îndeplinirii unor sarcini digitale specifice, precum capacitatea de a prezenta informația într-un mod atractiv și menținerea unei prezențe eficiente pe rețelele de socializare, care au câștigat tot mai multă importanță ca surse de informare. Pe rețelele de socializare, în special, există diverse tipuri de formate prin care poate fi atrasă atenția. Vorbim despre videoclipuri scurte de tip TikTok, Instagram Reels sau YouTube Shorts sau postări însoțite de poze sau grafice atractive, care necesită însă timp și cunoștințe specifice pentru a fi pregătite.

În al doilea rând, și în afara rolurilor derivate din online, mulți jurnaliști trebuie să îndeplinească și anumite roluri tehnice, în special cei care lucrează în presa independentă sau ca freelanceri. Printre acestea se numără: capacitatea de a dezvolta și a crește un brand personal (o necesitate în special în cazul freelancerilor), atragerea finanțărilor pentru proiectele dezvoltate, cât și menținerea relației cu comunitatea de urmăritori. Dacă în redacțiile mari uneori există angajați dedicați care se ocupă de măcar o parte din aceste aspecte, în redacțiile mici aceste roluri revin adesea tot jurnaliștilor, suplimentând lista de responsabilități și munca propriu-zisă.

Condițiile dificile și incerte ale meseriei de jurnalist pot avea efecte și asupra sănătății mintale și stării emoționale a acestora, până la stări de epuizare – burnout. Presiunea de a produce mult, programul instabil și starea financiară uneori precară pot cauza apariția situațiilor de stres și epuizare continuă, dar și a unui sentiment de dezamăgire. Situația poate fi agravată și pe fondul demoralizării cauzate de faptul că dezvăluirile și problemelor semnalate de jurnaliști rareori conduc la schimbările sociale dorite. Efectele limitate sau inexistente ale investigațiilor conduc la aceleași tipuri de subiecte, abordate din nou și de noile generații, creând sentimente de frustrare și inutilitate. În același timp, jurnaliștii se confruntă cu campanii de hărțuire și de discreditare, care întăresc sentimentul de dezamăgire și contribuie la starea de burnout (aspecte care vor fi abordate în detaliu în următoarele secțiuni).

Sănătatea mintală poate fi afectată și de subiectele delicate, cu impact puternic, cu care lucrează jurnaliștii, adesea puși față în față cu situații dificile și solicitante emoțional. Efectul asupra sănătății mintale a fost vizibil, spre exemplu, în timpul pandemiei de COVID-19 (2020-2023). În perioada respectivă, vizitele frecvente în spitale și interacțiunea cu persoane puternic afectate de COVID-19 au generat efecte complexe pe plan personal și emoțional, determinându-i pe unii jurnaliști să părăsească meseria. Cu toate că experții cu care am discutat pe parcursul acestei cercetări au evidențiat această realitate, în prezent nu există sprijin specific pentru jurnaliști în ceea ce privește sănătatea mintală, iar discuțiile despre sănătatea mintală sunt fie stigmatizate, fie abordate insuficient.

Mai multe informații privind felul în care sănătatea mintală este abordată în România pot fi regăsite în Raportul „Sănătate mintală pentru toți” realizat de Code for Romania în perioada 2022-2023.

Activitatea jurnaliștilor este afectată în spațiul online de fenomenul influencerilor, în special pe rețelele de socializare. Creatorii de conținut nu au aceleași obligații profesionale de etică și deontologie, nici de responsabilitate în fața publicului ca jurnaliștii, însă ajung să aibă un capital de imagine mai puternic. În anumite cazuri, informațiile oferite de influenceri nu sunt validate, întrucât nu toți creatorii de conținut au experiența profesională necesară pentru a contextualiza informația și a-i asigura caracterul de adevăr.

Mulți consumatori însă nu percep diferența dintre un jurnalist și un creator de conținut pe rețele de socializare, ceea ce îi face să aibă o înțelegere limitată asupra rolului jurnalistului și să îl devalorizeze. Jurnaliștii se pot confrunta cu dificultăți din cauza acestei lipse a consumatorilor; devine mai complicat pentru ei să crească vizibilitatea propriilor produse media, care concurează cu conținutul neverificat produs de influenceri într-un timp mult mai scurt. Vizibilitatea mai redusă asupra conținutului jurnaliștilor este influențată și de faptul că influencerii sunt deseori mai antrenați în folosirea rețelelor de socializare și implicit a formatelor specifice, fiind văzuți ca o sursă mai interesantă de conținut.

Factorii menționați până acum determină mulți jurnaliști practicanți să părăsească meseria: salariile mici, programul instabil, timpul limitat și impactul asupra sănătății mintale. Deși nu există date exacte privind numărul de jurnaliști care părăsesc meseria în fiecare an, informațiile obținute din interviurile avute cu experți sugerează că mulți jurnaliști din România nu depășesc vârsta de 40 de ani în profesie. Meseria este adesea insuficient remunerată pentru a asigura un nivel de trai decent și un stil de viață echilibrat, cu atât mai dificil pentru profesioniști care au familii. Prin urmare, mulți aleg să se reorienteze către alte meserii; unii continuă să producă conținut media, dar într-un regim part-time, fără a face din aceasta ocupația principală căreia își dedică timpul. Decizia de a părăsi meseria contribuie la numărul din ce în ce mai redus de jurnaliști activi, lucru îngrijorător pentru domeniu, dar în special pentru o societate democratică, întrucât jurnalistul ocupă un rol esențial de transmitere a informației către public, fără de care implicarea civică și discursul public sunt dificile. Retenția scăzută a profesioniștilor în domeniu este așadar deosebit de problematică.

Un alt factor care poate îngreuna desfășurarea activității jurnalistului este cooperarea limitată între aceștia, atât la nivel individual, cât și la nivel formal, organizat.

Cooperarea la nivel individual
La nivel individual, interviurile cu experți au evidențiat o lipsă de solidaritate între jurnaliști, influențată de orgolii personale, de un sentiment ridicat de competitivitate (din cauza nevoii de a atrage vizualizări, pentru a crește venitul sau pentru a obține fondurile necesare pentru a supraviețui într-un mediu competitiv și insuficient finanțat), dar și de preconcepții între redacții sau tipuri de muncă.

Conform unui studiu desfășurat la inițiativa PressOne de către GfK în 2018, 80% dintre românii din mediul urban simt invidie față de alte persoane când vine vorba de situația profesională și au tendința să își evalueze reușitele pe baza comparațiilor cu alții. Cu toate studiul a fost realizat la nivelul populației generale, experți în domeniu sugerează că se pretează și la domeniul jurnalismului, conexiune evidențiată în cadrul campaniei „Trăiască capra vecinului!”, inițiată de PressOne. Posibila invidie față de jurnaliștii din alt mediu sau de la alte redacții poate conduce la un dialog limitat între aceștia. De asemenea, dialogul redus sau lipsa dialogului perpetuează sentimentul că jurnaliștii nu se pot înțelege între ei, creând un cerc vicios.

Încercări de promovare a cooperării mai accentuate au fost totuși făcute de-a lungul anilor, prin diverse proiecte de muncă colaborativă, precum „Jurnalul Decretului”, coordonat de Centrul pentru Jurnalism Independent, cu contribuții scrise de la jurnaliști din presa independentă (Dela0.ro), presa mainstream (Libertatea) și freelanceri. Cu același scop al colaborării a apărut și campania „Trăiască capra vecinului!”, inițiată de PressOne între 1 noiembrie 2018 și 9 ianuarie 2019, evidențiind aspecte pozitive ale diverșilor actori care, în mod tradițional, sunt percepuți drept competitori pe scena media – Pro TV, HotNews.ro, Europa FM, Recorder și Times New Roman –, pentru a promova înțelegerea reciprocă, și nu invidia. Alte inițiative similare se regăsesc de-a lungul anilor, fiind promovate în special de organizații active în domeniul jurnalismului (CJI, Active Watch, Friends for Friends) cu intenția de a dezvolta un comportament colegial și de a facilita colaborarea între diversele părți ale presei – cea independentă, cea locală și cea mainstream. Cu toate acestea, la nivel de industrie, problema cooperării continuă să rămână semnificativă.

Cooperarea organizată la nivel colectiv
Reticențele de colaborare se identifică și la nivelul cooperărilor formale, colective și organizate menite să asigure o voce comună pentru jurnaliști. O astfel de voce comună ar avea potențialul de a amplifica cerințele individuale, apărându-le drepturile și promovând condiții de muncă cât mai benefice. La momentul actual, există un singur sindicat al jurnaliștilor în România, dedicat celor care lucrează în agențiile publice de presă (TVR, AGERPRES, SRR) și anume Sindicatul Român al Jurnaliştilor MediaSind – SRJ MediaSind. La nivel național există două organizații dedicate jurnaliștilor – Clubul de Presă, înființat în 2023 cu 521 membri (care se confruntă însă cu diverse controverse, printre care faptul că un număr al membrilor săi au condamnări și dosare penale) și Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, cu 2831 de membri în 2020 (care s-a confruntat cu diverse controverse privind membrii săi, inclusiv militari, politicieni etc.). Astfel, pentru jurnaliștii din afara agențiilor publice, adică majoritatea profesioniștilor din acest domeniu, nu există la nivel național o formă de organizare colectivă sub forma unuia sau a mai multor sindicate ori asociații a căror integritate poate fi garantată. Situația este cauzată atât de factorii care afectează și cooperarea individuală, cât și de o anumită reticență care există uneori de ideea de sindicat în România, asociat cu perioada comunistă și cu interese politice post-comuniste.

Interviurile cu experții au subliniat această lipsă, dar au evidențiat și că au fost făcute diverse încercări fără succes de-a lungul anilor, fiind dificil pentru cei implicați să ajungă la un consens și să găsească o cale de mijloc, o aliniere a diferitelor priorități și interese. Aceste dificultăți i-au determinat pe mulți să creadă că acest tip de discuții nu au niciun efect, ci chiar dimpotrivă, că ocupă din timpul și așa limitat care ar putea fi dedicat realizării de conținut media.