Education for Romania / Jurnaliști eficienți

Probleme privind pregătirea profesională, dezvoltarea și mediul profesional

Pentru a-și putea desfășura activitatea în mod optim, un jurnalist are nevoie atât de o serie de aptitudini și cunoștințe, cât și de un mediu profesionist, deschis, în care să le pună în practică. La momentul actual, în România, există două tipuri de oportunități de educare și formare: publice și private.

Cele publice se referă fie la facultățile de Jurnalism și/sau Științele Comunicării din anumite orașe mari ale țării (precum Bucureștiul) sau specializările de jurnalism existente în cadrul altor facultăți, precum cele de Litere (de exemplu, cel din Iași) sau de Științe Politice și Științele Comunicării (de exemplu, cel din Cluj-Napoca). Cele private se referă la stagii, programe de practică sau de formare organizate fie de ONG-uri active în domeniu (precum Centrul pentru Jurnalism Independent), fie de redacții sau organizațiile media propriu-zise.

Aceste surse nu sunt la momentul actual suficiente pentru a acoperi nevoia existentă pentru a echipa tinerii novici în profesie cu baza necesară și pentru a asigura o profesionalizare continuă în domeniu. În acest capitol, urmează să explorăm factorii care influențează această bază incompletă – de la numărul de oportunități la o înțelegere limitată a aptitudinilor necesare – dar și mediul de lucru cu care se confruntă jurnaliștii și în care se presupune că își vor dezvolta cunoștințele de bază.

Programele educaționale și de formare în sectorul jurnalismului din România sunt insuficiente pentru a acoperi nevoile existente. La nivel național, există programe de training organizate de ONG-uri active în acest domeniu, precum Centrul pentru Jurnalism Independent sau Funky Citizens. Acestea sunt însă organizate ocazional și, adesea, desfășurate pe perioade limitate (câteva zile), din cauza resurselor insuficiente pe care ONG-urile le au la dispoziție pentru astfel de activități. În plus, multe dintre programe sunt organizate în București, ceea ce îngreunează accesul jurnaliștilor din presa locală.

La nivel internațional, oferta disponibilă este extinsă – programe organizate de diverse universități, organizații sau instituții media internaționale –, însă participarea este mai dificil de asigurat, din cauza nivelului de competitivitate ridicat pentru a obține un loc în cadrul lor, dar și pe fondul costurilor mai mari (cazări, bilete de avion sau programul în sine).

Nivelul de pregătire a tinerilor care ies din sistemul educațional preuniversitar și se îndreaptă spre cel universitar – mai precis spre facultățile de Jurnalism sau de Științe ale Comunicării – este, în anumite cazuri, incomplet, când vine vorba de cunoștințe de bază privind educația filozofică, socială și civică. Școlile generale și liceele au rolul de a stabili fundația de valori etice și de înțelegere a statului și societății românești, aprofundate apoi în facultate pentru a ghida activitatea tânărului ca jurnalist practicant. Cu toate acestea, adesea realitatea este diferită, influențată de o slabă finanțare a sistemului educațional preuniversitar (ceea ce conduce la salarii mici și motivație redusă), dar și de o pregătire incompletă a profesorilor. Aceste aspecte sunt explorate în detaliu în raportul „Pregătirea Resurselor Umane în Educație”, realizat de Code for Romania între 2019 și 2020.

Această fundație deficitară are implicații și asupra educației universitare, existând cel puțin două posibile urmări. În anumite cazuri, golurile sunt umplute la nivelul facultăților, ceea ce însă ocupă din timpul dedicat materiei aprofundate care ar trebui parcurse la acest nivel. În alte cazuri, în facultăți se predă direct doar materia din programă, fără a fi reluate aceste cunoștințe necesare, ceea ce conduce la o achiziție mai dificilă de către student a materiei. În ambele cazuri, un rezultat posibil este cel menționat în problema anterioară: o pregătire incompletă, care este greu de recuperat ulterior.

Accesul la programele de training sau de formare este mai dificil pentru persoanele tinere care abia intră în profesie. Aceștia necesită cunoștințe de practică elementară și ghiduri simple: cum să documenteze un subiect, cum să interacționeze cu populații vulnerabile, cum să facă interviuri, elemente de politică internă și externă de bază etc. În ciuda acestei nevoi, oferta de formări elementare este redusă: multe dintre programele existente sunt specializate și dedicate profesioniștilor activi care doresc să își dezvolte abilitățile. Ele se concentrează pe anumite elemente și practici specifice (precum jurnalismul de investigație), fără a acoperi baza de cunoștințe elementare, adesea incompletă pentru tineri.

Interviurile cu experți au semnalat că golurile pot fi cauzate și de sistemul educațional preuniversitar și universitar din România. În anumite situații, acesta nu este adaptat la realitățile și practicile actuale profesionale, întrucât jurnalismul este un domeniu dinamic, în special odată cu dezvoltările tehnologice. Mai mult, când vine vorba de oportunitățile disponibile în afara țării, accesul este cu atât mai dificil pentru tineri, chiar dacă unele ar putea fi de interes. Oportunitățile externe au un nivel mai ridicat de competitivitate, selectivitate și costuri, iar tinerii la început de drum nu dețin uneori cunoștințele necesare pentru a scrie aplicații de succes care să le aducă burse de sprijin.

Astfel, unii tineri debutează în domeniu cu o pregătire elementară insuficientă și fără a stăpâni practicile esențiale. Această situație, pe termen lung, poate genera fie plecarea lor din profesie din lipsă de motivare și înțelegere, fie dezvoltarea unor produse media care nu urmează criteriile de calitate și etică generale – spre exemplu, subiecte documentate folosind surse îndoielnice.

Numărul de jurnaliști activi care contribuie la formarea viitoarelor generații ca profesori sau mentori este limitat, ceea ce îi privează pe tinerii de oportunitatea de a învăța de la persoane care au experiență directă cu realitățile din teren. Dată fiind natura foarte practică a meseriei de jurnalist, aceste perspective de pe teren sunt esențiale pentru ca tinerii să fie pregătiți pentru meseria lor viitoare, dar și pentru a menține atracția lor către ea.

Situația este cauzată, în principal, de modul în care sistemul academic universitar este organizat, implicarea unui jurnalist practician în livrarea de cursuri în cadrul facultăților fiind greu de asigurat. Constrângeri de timp și remunerație afectează decizia jurnalistului de a preda, existând un dezechilibru între efortul ridicat depus pentru a pregăti și susține un curs și remunerația adeseori mică primită. În plus, activitatea de predare presupune un angajament de prezență și activitatea constantă în cadrul săptămânilor cursului, ceea ce poate afecta disponibilitatea unui jurnalist activ de a accepta această sarcină adițională. Dacă jurnalistul alege totuși să predea și dorește și o poziție cu normă întreagă în cadrul facultății (nu o colaborare cu plata cu ora sau jumătate de normă), cerințele ce trebuiesc îndeplinite pentru urmarea unei cariere academice adesea nu sunt compatibile cu experiența unei persoane din industrie. Dintre acestea se remarcă obligativitatea unui doctorat, precum și diverse criterii de cercetare și implicare academică (precum numărul de publicații sau de granturi obținute).

Astfel, mulți dintre profesorii care predau la facultățile de Jurnalism sunt academicieni sau cercetători care au o tangență limitată (dacă nu absentă) cu munca aplicată în domeniul jurnalismului în sine. Deși colaborări cu jurnaliști activi există, ele sunt sporadice și adesea pot fi susținute pentru o perioadă limitată de timp. Disponibilitatea de timp redusă și remunerația mică scad motivația jurnalistului de a continua această activitate.

Unii tineri care doresc să urmeze profesia de jurnalist au o înțelegere incompletă a acestui rol. Unii dintre ei percep jurnalismul ca fiind o meserie ușoară, pe care oricine care știe să scrie o poate face. Pentru ei este mai vizibilă partea de vedetism sau poveștile de succes cu jurnaliști provocând mari dezvăluiri, dar nu văd și realitatea din spatele lor: munca solicitantă, relația cu sursele, veridicitatea informațiilor strânse, presiunea rolului având în vedere rolul jurnalistului într-o democrație, programul instabil, salariul mic, presiunea socială, mentală și emoțională.

În același timp, din cauza lipsei de educație media, unii dintre ei nu înțeleg pe deplin în ce constă activitatea unui jurnalist și ce competențe sunt necesare pentru a o desfășura – de la a găsi subiectul la a-l documenta, a-l analiza și a-l comunica într-un mod atrăgător pentru public. Consecința clasificării jurnalismului ca meserie simplă este că unii tineri consideră că o pot face fără a avea nevoie de programe de educație sau de training și nu optează nici pentru cele care există. Odată ce intră în meserie se confruntă cu o realitate pentru care nu sunt pregătiți nici mental, nici ca aptitudini, fiind și mai vulnerabili în fața unor tentații care le chestionează etica. Această realitate poate conduce fie la părăsirea meseriei, fie la pierderea acestor tineri ca jurnaliști profesioniști care produc conținut original, ajungând în redacții care prioritizează cantitatea în defavoarea calității.

Pentru mulți dintre tinerii care doresc să urmeze profesia de jurnalist poate fi dificil să fie la curent cu programele, granturile sau oportunitățile (evenimente, conferințe) de care pot beneficia. În momentul de față nu există un spațiu centralizat pentru aceste informații, iar majoritatea sunt fie doar anunțate pe site-urile proprii, prin newslettere sau postări pe rețelele de socializare, fie trimise ca anunț pe adresele de email instituționale ale studenților, în cazuri mai rare. Deși tânărul trebuie să fie proactiv în căutarea oportunităților pentru propria dezvoltare, pentru cineva la început de drum, neobișnuit cu domeniul, poate fi dificil să știe unde să caute, ce oportunități provin din surse legitime și cum să le descopere. Această situație se complică și pentru că multe programe existente nu sunt recurente, ceea ce le scade vizibilitatea.

Unii jurnaliști din România lucrează în redacții cu condiții de muncă precare, în anumite situații chiar abuzive. Programele de dezvoltare în carieră pot avea efecte minime în redacții care prioritizează cantitatea în fața calității și a abilităților reale, în care jurnalistul este constrâns de presiuni editoriale venite de la superiori. În afara limitărilor privind conținutul produsului media propriu-zis, jurnaliștii pot simți presiuni și din punct de vedere mental, în cazul în care se confruntă cu redactori și superiori care au comportamente nepotrivite sau agresive verbal.

Un studiu Panorama realizat în 2023 a semnalat situații în care salariile jurnaliștilor au fost plătite cu întârzieri semnificative, iar încercările de a negocia măriri ale unor salarii care oricum sunt foarte mici (de multe ori, la limita legii) au fost amânate. Situația este cu atât mai problematică pentru jurnaliștii tineri, la începutul carierei în profesie, ținte ușoare ale unor astfel de comportamente.

Acești factori conduc la un mediu neprielnic dezvoltării unui jurnalist și valorificării abilităților. În lipsa unui mediu profesional, jurnaliștii nu au șansa de a-și pune în practică valorile sau capacitățile deprinse în urma programelor de specializare. Pe termen lung, munca într-un mediu neprielnic conduce la erodarea acestor valori și abilități, ceea ce se va reflecta în activitatea jurnalistului. În același timp, această problemă a mediului redacțional este sistemică și pentru ea nu există soluții clare.

Criteriile de selecție în procesul de recrutare și angajare din unele organizații media nu sunt întotdeauna ghidate de considerații de calitate sau de profesionalism. În anumite situații, criterii legate de obediență sau de aspectul fizic – în cazul presei TV – pot cântări mai mult. Criteriile subiective pot conduce la angajarea unor persoane cu o capacitate limitată de a desfășura meseria de jurnalist și de a crea produse de calitate, rolul lor fiind doar de a produce conținut care să genereze vizualizări și de a atrage profit. Alternativ, poate conduce la atragerea unor tineri la început de drum dispuși să accepte compromisuri indiferent de meserie, cu efecte negative asupra dezvoltării profesionale și etice pe termen lung. Cu toate acestea, rezultatul este menținerea unui sistem deficitar: deprofesionalizarea meseriei de jurnalist și menținerea unor redacții în care presa este considerată doar o afacere.