Adesea descris ca „un câine de pază al democrației” sau ca „a patra putere în stat”, jurnalistul are rolul de a informa publicul, într-un mod echidistant, despre evenimentele și subiectele de interes general care dau formă societății și influențează viața de zi cu zi a acesteia. Jurnalistul trebuie să fie o persoană integră, profesionistă, curioasă, scrupuloasă și dedicată, care urmărește interesul public și echipează cetățenii cu informațiile necesare pentru a-și pune întrebări, pentru a judeca ce se întâmplă în jurul lor și pentru a putea participa activ în comunitate.
În ultimii ani, însă, jurnalismul s-a confruntat la nivel global cu o criză. Raportul Global UNESCO pe această temă din 2021-2022 menționează că „aproximativ 85% din populația lumii a văzut un declin în libertatea presei în țările de rezidență, în ultimii cinci ani”. Jurnalismul se confruntă cu amenințări din direcții multiple, de la un model de business în schimbare la cenzură din ce în ce mai pronunțată, atât internă, cât și externă. Aceste tendințe globale se regăsesc și în cazul presei din România: o presă cu dificultăți semnificative în ceea ce privește resursele umane și financiare, unde formatele tradiționale, în special printul, pierd din ce în ce mai mult teren în fața online-ului. Îngrijorătoare este puterea disproporționată de influențare a informației pe care o au, din ce în ce mai mult, rețelele de socializare precum Facebook, Instagram, Tik Tok, Telegram, WhatsApp etc., tendință care crește riscul răspândirii de informații incomplete sau chiar false.
Dificultățile cu care se confruntă presa românească s-au intensificat în timpul crizei economice din 2008-2009. Aceasta a provocat tăieri bugetare manifestate de cele mai multe ori prin concedieri, salarii scăzute sau condiții precare de lucru. Situația din interiorul redacțiilor a determinat mai mulți jurnaliști să se separe de ele și să inițieze mici organizații proprii, punând bazele presei independente din România. Prima organizație de acest fel a fost Decât o Revistă (DoR), înființată în 2009 și operațională până în 2022. DoR a fost urmată de un număr de alte inițiative similare precum Dela0.ro sau Recorder. Chiar și după încetarea crizei, presa românească nu și-a revenit din punct de vedere economic și profesional, după cum s-a putut vedea în timpul pandemiei COVID-19, care a început în 2020. Similar crizei economice, pandemia a accentuat trenduri deja existente privind resursele insuficiente, în special ale publicațiilor vulnerabile, precum cele locale, cele independente și cele în format print.
Acest raport urmărește identificarea principalilor actori activi pe piața media din România și a principalelor probleme cu care jurnalismul se confruntă în prezent. Problemele sunt grupate în șapte capitole, care abordează dimensiuni multiple ale jurnalismului: resursele financiare, resursa umană, dezvoltarea și mediul de lucru, produsul media propriu-zis, publicul, cadrul legal și relația cu autoritățile, dar și independența vitală a industriei media. Aceste capitole reunesc 49 de probleme ce privesc jurnalismul în România. Problemele identificate stau la baza celei de-a doua părți a raportului, în care venim cu 16 propuneri de soluții digitale, menite să sprijine jurnaliștii în desfășurarea activității lor și să amelioreze dificultățile cu care ei se confruntă.
Cercetarea care stă la baza raportului pornește de la analize, studii, statistici, rapoarte și articole realizate pe tema jurnalismului, atât la nivel național, cât și la nivel internațional. Acestea au fost completate cu interviuri cu 15 profesioniști în domeniul jurnalismului din România, reprezentativi pentru ariile de interes ale cercetării: presa independentă, presa locală, presa mainstream, TV, radio, presă scrisă, presă freelance, presă alternativă, presă de nișă și academie. Deși această cercetare a urmărit să fie comprehensivă și să surprindă unghiuri diferite ale industriei, aceasta nu este exhaustivă, nereușind să cuprindă toată diversitatea domeniului. În consecință, acest raport ar trebui citit în limitele metodologiei de cercetare, recunoscând faptul că rezultatele nu pot fi generalizate, iar problemele identificate, deși relevante și/sau acute, nu se aplică în mod unitar tuturor organizațiilor media din România.
Contextul general media în România
Presa românească se poate regăsi în patru formate principale – televiziune, online, radio, tipărită (print) – și are diverse forme de organizare – presă mainstream, presă independentă, presă locală, presă de nișă, freelanceri (jurnaliști liber profesioniști). Dacă presa TV, online și radio continuă încă să fie prezente în mod semnificativ în societatea românească, deși cu grade diferite de consum, prezența presei tipărite ca sursă de informare este din ce în ce mai redusă. Conform Digital News Report 2023, printul a fost sursa de știri cea mai puțin folosită de public între 2017 și 2023, la mare distanță de TV și online, fiind utilizată de 10% din public, comparativ cu televiziunile – 61% și mediul online – 70%. Acest procent redus se datorează în principal dezvoltării mediului online, care a schimbat modelul de consum al publicului și a scăzut cererea disponibilă pentru produse tipărite. În absența cererii, numeroase publicații au fost nevoite să se mute exclusiv în online. Reducerea cererii a fost accentuată și de pandemia COVID-19, întrucât măsurile de carantină și restricționare a circulației au afectat posibilitatea consumatorilor de a cumpăra publicația tipărită, pe de o parte, dar și posibilitatea personalului facilitator de a vinde produsele (spre exemplu, la chioșcuri), pe de altă parte. În plus, restricțiile au provocat și întârzieri la livrarea abonamentelor lunare sau săptămânale la care consumatorii erau abonați, fapt evidențiat și în raportul „Jurnalismul în 2021” realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent.
Cu toate că pandemia a afectat și presa online, radio și TV (probleme pe care le vom trata mai târziu în acest raport), formatul „la distanță”, care nu necesită cumpărarea unui produs fizic, a ușurat consumul lor și le-a plasat pe o cale diferită de cea a presei print. În plus, caracterul lor în cea mai mare parte gratuit le-a oferit un avantaj de creștere, comparativ cu formatul de presă analog. În prezent, televiziunea și presa online sunt modalitățile principale de informare ale publicului român, iar radioul, deși mai puțin folosit ca sursă de informare propriu-zisă, este în continuare utilizat. Acesta din urmă este consumat preponderent cu scop de divertisment și în timpul realizării de activități specifice. De exemplu, atunci când persoana se află la volan.
Schimbările prin care trece presa se produc în contextul creșterii mediului digital, care a modificat felul în care publicul interacționează cu informația. Online-ul permite organizațiilor media să ajungă la un public mai larg față de print, să își crească prestigiul și să aibă acces mai rapid la anumite informații transmise prin rețele de socializare. În plus, a creat condițiile în care publicațiile de presă independentă se pot dezvolta, întrucât costurile necesare pentru desfășurarea activității în online sunt mai mici decât cele în televiziune sau print.
Pe de altă parte, online-ul poate complica activitatea jurnalistului, întrucât necesită adaptarea la formate noi, nefamiliare. Mediul online implică și algoritmii de sortare și prioritizare a platformelor pe care este diseminată informația, algoritmi preponderent bazați pe cantitate – cât este postat și numărul de vizualizări – și nu pe calitatea jurnalistică a produsului distribuit. Astfel, pe lângă competiția din interiorul domeniului în sine, jurnalistul trebuie acum să țină pasul și cu mai multe straturi și formate de comunicare pe platforme de socializare. În plus, dezvoltarea mediului online a condus la apariția de noi tipuri de creatori de conținut (spre exemplu, influenceri) cu care jurnalistul concurează, granița dintre aceștia și jurnalismul tradițional fiind neclară pentru consumatori. La rândul lor, consumatorii, în special tinerii, s-au obișnuit cu un alt tip de conținut: scurt, disponibil oricând, ușor de accesat de pe telefonul mobil, prezentat într-un mod atrăgător vizual – imagini, videoclipuri. Acest tip de conținut pune în dificultate produsele jurnalistice, întrucât impune un format foarte scurt, forțând jurnaliștii să simplifice informațiile până la trunchiere.
Cu toate că problemele cu care se confruntă presa sunt adesea similare, impactul negativ tinde să fie mai semnificativ pentru presa locală, presa independentă și presa de nișă, cu precădere asupra resurselor financiare și a celor umane. Acest tip de redacții au în general un număr mic de angajați și operează pe bugete reduse, de multe ori insuficiente pentru a acoperi nevoile existente.
În capitolele ce urmează, aceste probleme vor fi explicate pentru a contura o imagine mai clară a industriei media din România.