Education for Romania / Învățământ universitar de calitate

Studenții au o înțelegere incompletă a sistemului universitar

Sistemul universitar este unul complex și profund diferit față de cel preuniversitar, familiar absolventului de liceu. De la concentrarea pe un domeniu specific, la practici de examinare diferite și tranziția în paralel spre piața muncii, studentul trebuie să se adapteze la un mod de învățare nou. Intersecția tânărului cu acest mediu și adaptarea sa nu este însă mereu una lină, existând dificultăți de înțelegere, alegere și stabilire a priorităților în noul sistem. În această secțiune explorăm în mai mare detaliu anumite obstacole pe care le întâmpină tânărul în tranziția la învățământul universitar.

Viitorul student se poate confrunta cu dificultăți încă de la prima etapă a drumului său către facultate, și anume, alegerea unui domeniu de studiu. În anumite cazuri, această alegere nu este neapărat bazată pe o înțelegere reală a domeniului sau a traseului profesional viitor. La nivel instituțional, elevul de liceu are acces limitat la servicii de consiliere și orientare în carieră. Un studiu UEFISCDI pe tema sistemului de admitere în universități sugerează faptul că deși elevii ar considera util accesul la astfel de servicii, cele existente la momentul actual sunt ineficiente și insuficiente. O parte dintre consilierii care există sunt slab pregătiți și nu au aptitudinile și cunoștințele profesionale necesare pentru a oferi o îndrumare adevărată elevului. În plus, numărul consilierilor este unul mic, ceea ce conduce la situații în care numărul de studenți repartizați unui consilier este unul foarte mare, iar programul este supraîncărcat. Aceste deficiențe au fost semnalate și într-o analiză Edupedu referitoare la anul școlar 2023-2024, conform căreia avem la nivel național aproximativ un consilier la 800 de studenți. Mai mult, o parte semnificativă a consilierilor nou angajați în acest an au avut note între 5 și 7 la examenul de titularizare, proba de consiliere psihopedagogică.

O parte dintre elevi nu știu care va fi traseul lor profesional sau care sunt aspirațiile viitoare, ceea ce poate conduce la alegerea unui domeniu în mod arbitrar. Dacă nu este complet arbitrar, acesta poate fi bazat pe anumite preconcepții avute față de unele domenii, pe popularitatea unor domenii în cercul personal, sau chiar pe cât de ușoare sunt percepute admiterea și parcursul educațional în acel domeniu. În primul caz, elevii pot avea anumite iluzii față de unele domenii (spre exemplu, la informatică se fac doar jocuri pe calculator), care ulterior sunt parțial sau total spulberate când ajung la facultate. Înțelegerea limitată poate fi cauzată de o informare insuficientă a studentului când vine vorba de diversele domenii existente, dar și de o promovare ineficientă sau insuficientă a unor facultăți, care nu transmit scopul și oportunitățile oferite. Această promovare poate fi uneori dificil de organizat de facultate, fie din lipsă de resurse, fie din nevoia de a se adapta la modelele de comunicare populare care se schimbă de la generație la generație.

În cel de-al doilea caz, elevii pot alege să se înscrie la o facultate doar din dorința de a obține o diplomă la nivel universitar, caz în care tendința este de a opta pentru domenii de studii la care admiterea este percepută ca fiind ușoară. Există anumite programe de studiu la care admiterea este mai mult o formalitate, întrucât numărul de aplicanți este mai mic decât numărul de locuri existente. Această admitere este organizată pe bază de dosar, ceea ce nu permite o evaluare a aptitudinilor, cunoștințelor și competențelor specifice domeniului deținute de fostul elev.

Tranziția de la mediul preuniversitar la cel universitar poate fi una dificilă pentru studenți, din cauza unor deprinderi și cunoștințe care nu corespund cerințelor din mediul universitar. Unul dintre obstacolele principale cu care se confruntă un student la început de drum este adaptarea la sistemul diferit de învățare cerut în facultate, care se manifestă în special prin sesiunea de examinare. Foștii elevi, acum studenți, sunt obișnuiți din liceu cu obiceiuri de învățare care nu sunt eficiente în facultate, cum ar fi să aibă materia dictată, să o memoreze, să aibă examene răspândite pe parcursul unui modul, iar apoi să ia note în general destul de mari. Volumul de materie pe care trebuie să îl învețe la facultate însă crește, în special în timpul sesiunii, care presupune pregătirea pentru un număr mai mare de examinări (de regulă 5-6) într–o perioadă scurtă de timp (de regulă, în jur de 3 săptămâni). Obiceiurile din liceu sunt greu de adaptat în acest context, iar prima sesiune poate cauza un sentiment de anxietate și chiar copleșire. Din interviurile cu experți, a reieșit faptul că studenții reușesc să se adapteze prin dezvoltarea în timp a unor mecanisme, fie prin a „învăța” să învețe, să scaneze materia, să o trieze și să prioritizeze conținutul, fie prin adoptarea unei strategii de minimă rezistență, respectiv luarea unor note de trecere sau asumarea unor restanțe.

Dificultățile de adaptare și de învățare sunt influențate și de nivelul de cunoștințe și competențe de bază incomplete acumulate în liceu. Din interviurile cu experți, am identificat o serie de cauze posibile pentru lipsa de competențe critice în rândul studenților din ani mici. O astfel de cauză poate fi necultivarea de competențe transversale în anii de liceu, cum ar fi învățarea independentă, gândirea critică, gestionarea timpului și a muncii, clarificarea aspectelor neînțelese și solicitarea de sprijin, operarea cu ambiguitatea, sau chiar abilități de citire, sinteză sau de înțelegere a unui text. Un alt aspect este evaluarea deficitară a cunoștințelor precum și atenția mai mare acordată notelor comparativ cu acumularea de cunoștințe, fapt care poate încuraja inițiative de a păcăli sistemul pentru note. Alte cauze structurale și probleme sistemice sunt discutate în mai mare detaliu în rapoarte trecute ale pilonului de Educație al Code for Romania, „Profesori bine pregătiți”, „Acces la educație” și „Școli sigure și bine administrate”. Indiferent de motiv, această discrepanță în cunoștințe și/sau competențe poate conduce la confruntarea în timpul facultății cu materii care sunt la un nivel mai avansat decât cel avut de student. La rândul lor, și cadrele didactice universitare se vor confrunta cu nevoia de a adapta materia predată la un colectiv cu aptitudini și cunoștințe uneori foarte diferite - o provocare la care este greu de răspuns într-un fel care cuprinde nevoile tuturor, dar asigură și că toată materia de la curs este parcursă.

Adaptarea la mediul universitar este îngreunată și de o reținere a studenților de a spune când nu știu ceva, de a-și exprima opinia, sau de a participa activ la cursuri. Deși acest lucru poate fi asociat cu o lipsă de interes, cadrele didactice cu care am discutat în interviuri au semnalat și o frică acută de a greși a studenților. Aceasta pare să fie mai prezentă în rândul celor din ani mai mici, pe care experții pe care i-am intervievat au sugerat că ar fi deprinsă, în unele cazuri, din anii de liceu, când elevii se raportau la profesor ca la „un deținător al adevărului absolut” și nu ca la un „partener de discuții”. În plus, ea poate fi influențată și de percepția studentului despre interesul de a fi auzit la curs, studiul Eurostudent sugerând că doar 60% dintre studenți consideră că cadrele didactice au un interes în a le auzi opinia.

Structura mediului universitar diferă semnificativ de cea a liceelor, iar pentru studentul de anul 1 este inițial dificil de știut care sunt procedurile, cum este structurat programul sau ce persoane trebuie să contacteze în diferite situații sau atunci când întâmpină probleme. Pentru studenții care poate sunt la prima generație de absolvenți de studii universitare sau nu au în cercul lor imediat persoane care au fost expuse la mediul universitar, poate fi cu atât mai dificil. De asemenea, nevoia de informații este mai mare pentru studenții care se și mută într-un oraș nou pentru a putea urma studiile universitare, ceea ce presupune și adaptarea la un mediu total nefamiliar (găsirea unei locuințe, în cămine sau externă universității, înțelegerea transportului în comun, orientarea într-un oraș nou, etc.).

La nivel de facultate, procesul de orientare poate fi uneori dificil de organizat într-un mod formal și este lăsat în mare parte la latitudinea studentului, nevoit să-l descopere pe cont propriu sau din discuția cu alți studenți. Deși studenții beneficiază în teorie de un tutor de an la multe programe de studii, conform Raportului ANOSR pe 2021-2022, aproape jumătate (46%) dintre reprezentanții organizațiilor studențești din cele 24 de universități incluse în studiu raportează că acestea sunt organizate uneori, un sfert (25%) au raportat că se organizează doar rareori și mai puțin de un sfert (21%) au raportat că acestea se organizează constant. În plus, în interviurile cu experți a fost semnalat și faptul că nici tutorii de an nu primesc de cele mai multe ori o îndrumare sau un ghid al felului în care trebuie să desfășoare acest rol și să interacționeze cu studenții, în special cu cei din anii mai mici.

O altă abilitate dificil de dobândit este navigarea independentă a cerințelor cursurilor și adaptarea la specificului fiecăruia. Spre exemplu, după ce fișa disciplinei este aprobată de Consiliul departamentului și al facultății, aceasta este disponibilă studenților, fiind încărcată pe platforma online a facultății. Formatul actual al fișei disciplinei este însă unul stabilit la nivel național și nu este ușor de parcurs de către student. În cele mai multe cazuri, fișa este oferită doar în format Word sau PDF, fără a fi transpusă într-un format mai atractiv de parcurs. Astfel, dacă conținutul acesteia se schimbă, studenții nu sunt mereu conștienți de acest lucru, întrucât o bună parte din ei nu parcurg aceste fișe.

Numărul materiilor pe care un student le parcurge în timpul studiilor universitare este unul ridicat, iar acestea nu oferă o claritate asupra modului în care sunt relevante pentru competențele necesare după absolvire. Conform experților intervievați, această neînțelegere este mai prezentă chiar în rândul materiilor fundamentale sau de specialitate, care pun bazele teoretice necesare construirii de competențe ulterioare. Uneori, studentul are o înțelegere parțială a felului în care materiile se leagă între ele și a utilității lor, ceea ce poate crește dezinteresul pentru materii sau chiar insatisfacția față de program.

În programele academice clasice, materiile sunt de sine stătătoare și nu sunt conectate în mod explicit, în timp ce fiecare are cursuri, seminarii, proiecte și examinări separate. Astfel, studentul evaluează adesea materia pe cont propriu și nu este conștient cum anume se integrează aceasta într-o imagine de ansamblu. Posibilitatea de a înțelege rolul materiilor predate este cu atât mai redusă când studentul este absent de la cursuri, o situație din ce în ce mai întâlnită. Chestionarul Național Studențesc efectuat de UEFISCDI pentru anul universitar 2019-2020 evidențiază faptul că doar 64% dintre studenții de licență și 70% dintre studenții de master consideră subiectele predate relevante pentru parcursul lor profesional. Interviurile cu experți au semnalat că adesea studenții conștientizează folosul programului parcurs după absolvirea sa efectivă, fie în timpul studiilor de master sau doctorat, fie chiar odată ce sunt angajați în domeniu și utilizează aptitudini sau cunoștințe dobândite, care pe moment li se păreau abstracte sau nu le percepeau ca utile.

Pe lângă rolul de transmitere a unui set de cunoștințe, un rol important al programelor universitare este să pună baza unei serii de competențe care să sprijine studentul în cariera viitoare, indiferent de natura sa exactă. Uneori, această funcție este însă neînțeleasă de studenți, care pot desconsidera un anumit curs dacă nu transmite cunoștințe necesare pentru un job specific, văzut de ei ca finalitate a programului de studiu.

Accesul studenților la materiale didactice în afara cursurilor (online) este fluctuant și poate afecta astfel o informare adecvată. Conform Chestionarului Național Studențesc realizat de UEFISCDI pentru anul universitar 2019-2020, aproximativ o treime (29%) dintre studenții de licență și un sfert dintre studenții la master (25%) au raportat că nu au acces la materiale informaționale pe paginile personale ale profesorilor. Puțin peste două treimi dintre studenții de licență (67,5%) și peste două treimi din studenții la master (73%) consideră însă că se pot accesa online facil resurse relevante. Rezultatele sunt reflectate și de raportul ANOSR pentru anul universitar următor, 2021-2022, în cadrul căruia reprezentanții organizațiilor studențești din 24 de universități incluse în studiu declară că în doar 12,5% dintre universități studenții primesc materiale de curs la toate materiile parcurse, în 66,7% dintre universități la majoritatea materiilor, și în 20,9% dintre universități doar la unele materii.

Conform studiului Eurostudent (2018-2021), mai mult de o treime (35%) dintre studenții de licență și peste două treimi dintre cei de masterat (70%) incluși în studiu aveau un job în timpul facultății. Un studiu UEFISCDI pe tema angajabilității studenților nu a identificat diferențe majore când vine vorba de decizia de a se angaja pe timpul facultății pe baza mediului de rezidență sau a statutului socio-economic. Dintre studenții din generația 2020 angajați pe perioada studiilor (atât de licență cât și de master), peste jumătate (55,5%) erau angajați full-time, diminuând semnificativ timpul disponibil programului educațional la care erau înscriși. Urmărind mai granular distribuția studenților din generația 2020 cu loc de muncă la nivel de domeniu sau specializare, același studiu arată că singurul domeniu care înregistra procente mai scăzute de angajare în timpul facultății era cel de Sănătate și asistență socială (cu aproximativ o treime, 32%). Toate celelalte domenii înregistrau procente între 50-76%.

Conform discuțiilor cu experții, deși un loc de muncă (în domeniu) dobândit devreme poate sprijini acumularea de experiență practică, aceasta poate fi și o barieră în procesul educațional. Această decizie poate impacta adesea nivelul de implicare a studentului în cadrul studiilor desfășurate, prezența la cursuri, precum și o scădere a efortului depus uneori și pentru examene. Toate acestea pot fi asociate cu un timp disponibil mai redus, unui sentiment de oboseală mai crescut, dar și unei motivații mai scăzute, cauzată de percepția că studiile nu mai au un rol la fel de important acum că a fost obținut deja un job. Studiul Eurostudent evidențiază faptul că 58% dintre studenții angajați în timpul studiilor au tendința să se identifice mai degrabă ca un angajat decât ca un student, lucru care poate reflecta tendința unora de a prioritiza jobul în detrimentul studiilor.

Un raport EUA pe tema trendurilor din anul 2024 în cadrul instituțiilor de învățământ superior evidențiază o nevoie în creștere pentru flexibilitate în procesul educațional pe parcursul studiilor universitare, care să ofere studenților autonomie asupra „când, unde și cum învață”. Raportul a inclus 485 universități europene în studiul desfășurat, printre care și 31 de universități românești. Raportul menționează o serie de aspecte ce ar contribui la asigurarea flexibilității, printre care: cursurile opționale, un timp mai flexibil de finalizare a studiilor, o ordine mai puțin rigidă a cursurilor (studenții pot alege ordinea în care urmează anumite cursuri), posibilitatea de a se muta între tipuri de programe de studii (cu frecvență, cu frecvență redusă) sau posibilitatea de a alege între diverse tipuri de evaluări pentru un curs. Dintre cele 485 de universități incluse în raport, peste jumătate au evaluat un grad de implementare ridicat („Da, este comun în cadrul instituției”) doar în cazul prevederilor privind cursurile opționale (alegerea și schimbarea lor pe parcursul studiilor), iar aproape de jumătate (46%) în cazul flexibilității în timpul de finalizare a studiilor. Pentru restul prevederilor (flexibilitatea în ordinea cursurilor studiate, schimbarea tipului de program, diverse tipuri de evaluare pentru un curs, etc.) majoritatea universitățile fie le includ în mod limitat („Da, dar limitat în cadrul instituției”), fie nu le includ deloc în programele de studii oferite.