Education for Romania / Învățământ universitar de calitate

Bunăstarea studenților poate fi afectată de tranziția la ciclul universitar

Pentru a asigura un parcurs universitar cât mai eficient, dar și o implicare cât mai ridicată, starea de bine a studentului în timpul anilor de studii este una esențială. Anii de studii universitare reprezintă, însă, anii de tranziție pentru student, pe multiple planuri: tranziția de la adolescent la tânăr adult, tranziția la o viață independentă și autogestionarea asociată cu aceasta, integrarea pe piața muncii sau într-un context social diferit (în special în cazul studenților din medii socio-economice diferite sau al celor internaționali). Secțiunea care urmează își propune să cartografieze și discute o parte din presiunile cu care studentul se poate confrunta, care pot deveni adevărate bariere în calea asigurării bunăstării.

De la gestionarea independentă a resurselor financiare și chiar instabilitate financiară, până la dificultăți de întreținere și locuire, perioada anilor de studii universitare poate fi una dificilă pentru student, care se confruntă cu diferite tipuri de presiuni. Conform studiul Eurostudent VII 2018-2021, sursa principală de venit pe care se bazează studenții în România este sprijinul din partea familiei (59%), urmată de veniturile obținute pe cont propriu (42%, „includ veniturile studenților provenite din activități remunerate”) și de suportul public național (11%, includ „plățile pe care le primesc de la stat studenții”, spre exemplu, burse sau împrumuturi). Cele trei surse sunt confirmate și de un studiu desfășurat de Starea Națiunii Studenților pentru anul 2023, conform căruia 77,4% dintre studenții incluși în studiu se bazează pe familie ca sursă de venit, 44% pe bursele primite și aproximativ 27% pe salariul propriu. Același studiu raportează că doar: 40% dintre studenții incluși în studiu consideră că își pot asigura un trai decent, dar nimic peste acesta, o treime (31%) consideră că venitul le ajunge doar pentru strictul necesar, iar 9% nici pentru atât. Dificultăți în a acoperi costurile există în principal când vine vorba de cheltuieli non esențiale (precum diverse instrumente digitale sau socializarea), dar în anumite cazuri și pentru servicii esențiale precum chiria și cheltuielile cu întreținerea. În mod îngrijorător, aproape jumătate dintre respondenți au identificat și dificultăți în a acoperi cheltuieli ce privesc „sănătate și stare de bine”, ceea ce sugerează un acces mai redus la astfel de servicii, în ciuda caracterului lor esențial pe termen lung.

La nivel de universitate, studenții pot fi sprijiniți financiar prin diferite tipuri de burse, dintre care două sunt cele mai proeminente: cele pentru performanță (oferite studenților în funcție de rezultate obținute pe parcursul studiilor universitare) și cele sociale (pentru studenți din medii sau familii defavorizate). Conform Ordinului 6496/2023 al Ministerului Educației privind anul universitar 2023-2024, cuantumul minim al burselor sociale este de 900 de lei pe lună; iar bursele de performanță au un cuantum mai mare decât cele sociale, deși nu este stabilită o sumă exactă. În ambele cazuri, sumele exacte sunt stabilite anual, la nivel universitar. Spre exemplu, la Universitatea din București, pentru anul universitar 2023-2024, cuantumul bursei de performanță a fost stabilit la 1200 lei/lună, iar cel al bursei sociale la 1050 lei/lună. Un alt exemplu este Universitatea de Vest din Timișoara, unde bursa socială este de 1000 lei/lună, iar cea de performanță este de 1200 lei/lună.

Numărul de studenți care primesc burse sociale sau de performanță, precum și valoarea exactă a bursei sunt decise de fiecare universitate în parte, în funcție de bugetul disponibil. Deși suma burselor a crescut de la an la an, și costurile de trai au suferit o creștere similară, iar bursa este în cele mai multe cazuri insuficientă pentru a acoperi pe cont propriu toate costurile esențiale unui student. Spre exemplu, raportul ANOSR pe 2021-2022 sugerează că două treimi (63%) dintre reprezentanții organizațiilor studențești din cele 24 de universități incluse în studiu consideră că bursa socială acoperă cel puțin cheltuielile de masă și cazare, în mod foarte limitat. Și doar o treime (33%) consideră că le acoperă în mare măsură. Aceste afirmații privind bursa socială sunt concentrate în mod predominant pe cheltuieli de masă și cazare, și nu includ și alte tipuri de cheltuieli importante, precum cele de sănătate, de vestimentație sau de socializare. În plus, un număr mare al studenților nu beneficiază deloc de burse, caz în care toate costurile necesare trebuie acoperite fără sprijin universitar.

În afara costurilor directe, un nivel de trai decent este dependent și de existența unui loc de cazare de calitate, o nevoie ce apare în special pentru studenții care își schimbă domiciliul pentru a participa la cursurile oferite de o universitate. Raportul anual privind starea învățământului universitar realizat de Ministerul Educației în 2023 evidențiază însă o deficiență când vine vorba de asigurarea locurilor în cămine studențești, cererea fiind mai mare decât disponibilitatea în cazul multor universități. În plus, studiul Eurostudent identifică o lipsă de satisfacție generală când vine vorba de calitatea camerelor oferite în cadrul unor cămine studențești, doar o treime (34%) dintre studenți fiind satisfăcuți de condițiile oferite și jumătate (53%) de prețul plătit pentru un loc în cămin. Astfel, studenții preferă uneori să opteze pentru o cazare externă universității, în ciuda costurilor mai ridicate.

Gestionarea timpului disponibil pentru diferitele activități pe care le face un student (mersul la facultate, studiu individual, socializare, întreținere, job) poate fi de cele mai multe ori dificilă. Studiul Eurostudent a realizat o analiză a bugetului de timp disponibil unui student, pentru a oferi o înțelegere mai bună a acestui subiect. Conform acestuia, studenții estimează că dedică în medie aproximativ 22 de ore pe săptămână participării fizice în cadrul facultății, 15 ore pe săptămână studiului individual și 15 ore pe săptămână locului de muncă. Numărul exact de ore dedicate facultății sau studiului variază de la domeniu la domeniu, cele mai multe ore regăsindu-se în cadrul Medicinei și cele mai puține în cadrul Agriculturii, silviculturii, pescuitului și științei veterinare. Discrepanțele între domenii în ceea ce privește numărul de ore dedicate studiului sunt reflectate și când vine vorba de timpul dedicat locului de muncă. Mai precis, domeniile cu număr de ore de studiu mai mare înregistrează de regulă un număr mai mic de ore dedicat jobului și viceversa.

În afara domeniului de studiu, situația financiară afectează și ea bugetul de timp al studentului. De regulă, conform aceluiași studiu Eurostudent, studenții care se confruntă cu dificultăți financiare dedică un număr mai mare de ore locului de muncă și un număr mai mic de ore studiului sau participării la cursuri. De asemenea, studenții din orașe mari au tendința să dedice mai multe ore locului de muncă decât cei din orașe mai mici, explicabil și prin faptul că un număr semnificativ al studenților din orașe mari s-au mutat pentru facultate și deci au costuri mai mari de întreținere. Cu toate acestea, în situațiile în care studenții aleg să dedice mult timp atât locului de muncă, cât și studiului, acest lucru poate duce la un program supraîncărcat, ceea ce pe termen lung poate genera oboseală cronică și deveni o amenințare pentru sănătatea mintală a acestora.

Diversele presiuni care există în viața studentului - dificultățile de adaptare la un mediu nou, un buget de timp limitat, posibile nevoi financiare - pot afecta starea mintală a acestuia. Studiul desfășurat de Starea Națiunii Studenților pentru anul 2023 relevă că aproximativ 78% dintre studenții incluși în cercetare au resimțit un stres și o anxietate crescută, 10% au avut și gânduri suicidale, iar 4% s-au angajat în comportamente de autoagresiune. Doar 16% consideră că sănătatea mintală nu le-a fost deloc afectată în 2023.

În afara presiunilor simțite în prezent, sănătatea mintală a studenților continuă să fie afectată și de efectele pe termen lung ale experiențelor din timpul pandemiei COVID-19. Un studiu UNICEF pe tema sănătății mintale a copilului și adolescentului în România publicat în 2022 a evidențiat efectul negativ al pandemiei asupra bunăstării adolescenților. Lipsa de contact social pentru o perioadă extinsă de timp a condus la predispoziția acestora pentru depresie sau anxietate, mai pronunțată în special la adolescenții ce provin din medii familiale precare. Studiul evidențiază și faptul că accesul acestora la consiliere sau servicii de sprijinire a sănătății mintale a fost unul redus în perioada pandemiei, iar nivelul de stigmatizare a subiectelor legate de sănătatea mintală a continuat să fie unul relativ ridicat. Deși studiul abordează doar copii și adolescenți (persoane până la vârsta de 18 ani), el este relevant și pentru studiile universitare, întrucât aceiași adolescenți menționați în studiu urmează să alcătuiască generațiile viitoare de studenți.

Aceste efecte nocive ale pandemiei asupra sănătății mintale au fost vizibile și pentru tinerii care erau studenți în acea perioadă. Același studiu desfășurat de Starea Națiunii Studenților în 2022 evidențiază efecte asupra sănătății mintale (de o intensitate variabilă) pentru aproape 85% dintre respondenți. În ciuda acestui fapt, 53% dintre respondenți nu au discutat subiectul cu un profesionist, în timp ce 19% au discutat despre sănătate mintală și 22% despre anxietate. Din interviurile cu experți, a reieșit că și aceștia au observat o anxietate socială a studenților care au petrecut o parte a studiilor (universitare sau de liceu) în pandemie și deci nu au avut posibilitatea să socializeze față în față pentru o perioadă îndelungată. Efectele lipsei de socializare se resimt și când vine vorba despre angajarea în activități de grup. Specialiștii intervievați au raportat că au observat o reținere sau chiar dezinteres în a participa la activități organizate la nivel universitar care implică grupuri noi de colegi.

În ciuda multiplelor provocări cu care se confruntă studenții, serviciile de consiliere disponibile pentru aceștia sunt deficitare și puțin cunoscute sau utilizate. În ceea ce privește centrele de consiliere și orientare în carieră, acestea tind să fie subdimensionate. Multe universități au un singur centru pentru o întreagă facultate sau, mai frecvent, o întreagă universitate, iar numărul de consilieri din cadrul său este unul redus, conform interviurilor desfășurate cu experți în cadrul acestei cercetări.

În plus, studenții nu sunt mereu conștienți de existența acestor servicii sau nu știu cum să apeleze la ele. Conform Chestionarului Național desfășurat de UEFISCDI pe tema gradului de satisfacție al studenților față de calitatea învățământului superior între 2019 și 2020, aproape jumătate dintre studenții incluși în studiu se declară neutri când vine vorba de gradul de mulțumire față de serviciile de consiliere și orientare în carieră (43% din cei de licență, 42% din cei de master), iar 17% dintre studenții de licență și 19,5% dintre cei de master se declară a fi nemulțumiți de ele. Cunoașterea limitată a acestor servicii pare să fie confirmată și de raportul ANOSR pe 2021-2022, cu reprezentanții organizațiilor studențești din 54% din cele 24 de universități incluse în studiu considerând că aceste servicii, deși accesibile, nu sunt cunoscute de către studenți în universitățile lor.

Conform studiului UEFISCDI pe tema angajabilității studenților, 9 din 10 studenți care au absolvit în 2020 aveau un loc de muncă după terminarea facultății (unul nou sau același cu cel avut în timpul studiilor), iar aproximativ 81% dintre ei au avut cel puțin un loc de muncă până la finalul anului 2021. Un factor de stres asupra studentului poate fi și îngrijorarea acestuia privind intrarea sa pe piața muncii în domeniul de studiu, în special pentru studenții din ani mai avansați sau de master. Uneori, traseul profesional poate fi neclar pentru student, fie din cauza faptului că nu este încă în totalitate conștient de interesele personale pentru viitor, fie din cauza unei confuzii când vine vorba de posibilitățile care chiar există. Anii de studiu, parcurgerea curriculumului și desfășurarea programelor de practică ar trebui să sprijine studentul să se familiarizeze cu domeniul de studiu și tipurile de oportunități disponibile, însă, deseori, acestea nu sunt suficiente.

Un studiu UEFISCDI pe tema angajabilității studenților ce au absolvit în 2020 evidențiază faptul că doar jumătate dintre aceștia consideră că studiile universitare au fost importante în obținerea locului de muncă. Absolvenții de Științe sociale, jurnalism și informare sunt cei mai puțini care au raportat că studiile i-au ajutat (38%), în timp ce studenții de la Sănătate și asistență socială sunt cei mai mulți care au raportat că studiile universitare i-au ajutat la obținerea locului de muncă (72%). În interpretarea acestor date este important de considerat și faptul că, în anumite cazuri, studentul ajunge să se angajeze în afara domeniului său de studiu, situație în care cunoștințele necesare diferă de cele dobândite în timpul facultății. Este posibil ca printre studenții de Sănătate și asistență socială să se regăsească un număr mai mare care continuă să lucreze în cadrul domeniului, comparativ cu printre studenții de Științe sociale, jurnalism și informare; nu au fost însă găsite date definitive prin care să fie confirmată această asumpție.

Percepția studenților față de intersecția dintre facultate și piața muncii este validată și de studiul Eurostudent pe 2018-2021, conform căruia sub jumătate (44%) dintre studenții respondenți consideră că programul lor de studiu îi pregătește în mare măsură pentru piața națională a muncii, un procent care este totuși în creștere față de anii precedenți ai studiului (2016-2018), când doar 37% au dat același răspuns. Procentul scade când vine vorba de piața internațională a muncii, 27% dintre studenți considerând că îi pregătește în mare măsură între 2018-2021, același procent înregistrându-se și în anii precedenți. În plus, conform aceluiași studiu Eurostudent, doar 33% dintre studenți se simt sprijiniți de către universitate când vine vorba de pregătirea pentru un loc de muncă, un procentaj influențat și de accesul limitat la servicii de consiliere descris în problema anterioară.

Când vine vorba de domeniul de angajare al studenților, studiul UEFISCDI pe tema angajabilității studenților evidențiază faptul că doar 70% dintre studenții din generația care a finalizat studiile în anul 2020 raportează o concordanță între domeniul de studiu și cel de activitate. Concordanța se referă la faptul că absolventul lucrează într-un domeniu pentru care a fost pregătit în cadrul programului educațional. Restul de 30% au raportat că lucrează în alte domenii decât cele pentru care i-a pregătit universitatea. Pe de altă parte, același studiu arată faptul că studenții care au făcut stagii de internship, practică, voluntariat sau mobilități externe în timpul studiilor raportează o concordanță mai mare între domeniul de studiu și cel de muncă. Cu alte cuvinte, aceste stagii par să fie mai prezente în rândul studenților care decid să se angajeze în același domeniu. Un posibil factor ar putea fi că aceste stagii desfășurate în cadrul domeniului de studiu ar ajuta studenții în explorarea domeniului, dar și în a dezvolta abilități specifice relevante pe piață. Cu toate acestea, după cum a fost evidențiat într-un capitol anterior, posibilitățile de practică și mobilități externe nu sunt utilizate la potențialul lor maxim.

Dificultăți pot fi provocate și de competitivitate ridicată pe piața muncii și o ofertă insuficientă pentru a acoperi cererea care există pentru anumite specializări. În alte cazuri, aptitudinile și informațiile dobândite în universitate pot fi la un nivel mai ridicat decât cele cerute de meseria propriu-zisă. Studiul UEFISCDI pe tema angajabilității studenților care au absolvit în 2020 evidențiază faptul că un număr semnificativ al studenților incluși erau supracalificați, cel mai ridicat procent de astfel de studenți regăsindu-se în domeniul Afaceri, administrație și drept (46,5%), iar cel mai redus procent în domeniul Tehnologia informației și comunicațiilor (7,5%).

În ultimii ani, universitățile românești au început să treacă printr-un proces de internaționalizare, iar numărul programelor de studiu în alte limbi (cu precădere limba engleză) este în creștere, în special când vine vorba de programe de Master. Studenții internaționali care studiază în România sunt fie studenți care vin într-o mobilitate temporară (cum ar fi, spre exemplu, cele de tip Erasmus, pentru un semestru), fie studenți care vin pe termen lung, de regulă pentru un întreg program de studiu. Conform Raportului privind starea învățământului superior din România, în anul 2022/2023, au fost înscriși 27827 de studenți străini la programe de licență, reprezentând 7,8% din ponderea totală a studenților de licență. Raportul nu oferă informații și despre numărul de studenți internaționali înscriși la programe de master.

În cadrul platformei Study in Romania, sunt indexate 1484 de programe educaționale organizate fie în limbi străine, fie într-o combinație între limba română și o altă limbă (spre exemplu, programe oferite de Facultățile de limbi străine, care presupun două limbi de studiu). Platforma este un proiect administrat de către UEFISCDI, pe care sunt oferite informații pentru studenți internaționali interesați să urmeze programe de studiu în România. Aceasta conține o clasificare a programelor pe domenii și limbă de desfășurare, informații despre procedurile care trebuie urmate (spre exemplu procedura de admitere sau de obținere a vizei dacă este necesar) și diverse informații folositoare despre viața în România (precum cazare, cost aproximativ, servicii de sănătate, etc.).

Cu toate că au acces la un set de informații minimale despre experiența de studiu în România, studenții internaționali se pot confrunta cu anumite dificultăți în participarea la procesul educațional românesc, menționate în cadrul interviurilor desfășurate cu experți. În primul rând, pot apărea anumite probleme de adaptare, din cauza dificultăților lingvistice și mutării într-o țară nouă, fie permanent, fie pe perioada studiilor. Chiar și atunci când programele sunt oferite într-o limbă cunoscută de studentul internațional, la nivel social, faptul că nu cunoaște limba română poate crea o distanțare față de colegii săi români și un sentiment de înstrăinare față de aceștia. În al doilea rând, în cazul studenților de licență veniți prin programe de tip Erasmus în România, datorită faptului că există un număr mai mare de programe de master decât de licență în limbi străine, ei pot ajunge să opteze pentru cursuri de nivel master, care, însă, sunt peste nivelul de cunoștințe deținute.

O problemă sistemică identificată în interviurile cu experți a fost faptul că la unele programe de studiu în limbi străine, limba de studiu nu este mereu respectată. În cadrul acestora, există cadre didactice sau studenți care continuă să folosească limba română chiar și în timpul cursurilor sau activităților academice, ceea ce conduce la marginalizarea studentului internațional. Și pe lângă dificultățile lingvistice sau de adaptare, pot apărea și anumite probleme de ordin administrativ. Studentul internațional ce provine din afara Uniunii Europene este nevoit să treacă printr-un proces administrativ complex pentru a putea studia și locui în România, întrucât are nevoie să obțină vize, proces care poate dura și câteva luni. În plus, un student internațional care vine să studieze pe o perioadă mai îndelungată va avea nevoie și de o locuință pe întreg parcursul anului. Iar pentru cei care optează pentru un loc în cămine, o problemă poate apărea în perioadele când căminele sunt închise și studentul își pierde camera. Spre deosebire de studenții români aflați în această situație, care au posibilitatea de a se întoarce în casa parentală, pentru studentul internațional, întoarcerea în țara natală poate fi mai dificilă și mai costisitoare.

Pentru studenții internaționali care doresc să studieze în cadrul unui program predat parțial sau total în limba română, există un an pregătitor organizat de universități, în care acesta participă la cursuri de limba română. Nivelul de succes al acestui an pregătitor diferă, însă, de la student la student, uneori nefiind suficient pentru a aduce studentul la un nivel lingvistic necesar pentru a face față cursurilor în limba română. În plus, nu toate cadrele didactice au aceeași deschidere și timp disponibil pentru a adapta cursul predat unui student care nu stăpânește în totalitate limba de predare. Pe termen lung, conform specialiștilor intervievați, aceasta poate conduce uneori la decizia studentului de a abandona programul de studiu.