Education for Romania / Învățământ universitar de calitate

Accesibilitatea, incluziunea și siguranța în mediul universitar sunt uneori precare

Mediul universitar are un rol esențial în formarea tinerelor generații, un rol ce poate fi împlinit în totalitatea sa numai într-un mediu sigur, accesibil și incluziv. În realitate, însă, accesul la învățământul superior continuă să fie unul dificil pentru persoane cu dizabilități, iar participanții săi pot fi expuși la situații potențial abuzive. Secțiunea ce urmează își propune să prezinte dificultățile care încă persistă în accesibilizarea educației și siguranța în mediul universitar.

Urmarea studiilor universitare poate fi dificilă pentru persoane cu dizabilități, existând încă schimbări semnificative necesare când vine vorba de accesibilizarea fizică a facultăților și a conținutului educativ. Conform studiului Eurostudent 2018-2021, studenții cu dizabilități reprezintă aproximativ 8% din numărul total al studenților. Dintre aceștia, 35% consideră că dizabilitatea reprezintă un obstacol mare în urmarea studiilor, iar 61% că este un obstacol mediu.

Un studiu desfășurat de Banca Mondială în 2021 despre situația persoanelor cu dizabilități în România, semnalează dificultățile adiționale cu care aceștia se confruntă când vine vorba de accesul la sistemul universitar. Printre acestea se numără accesibilizarea incompletă a infrastructurii universitare (clădirile facultăților și căile de acces, dar și spațiile dedicate studenților: cămine, cantine, etc.). Infrastructura online (site-uri, aplicații, resurse diseminate) este de asemenea puțin accesibilizată, punând în dificultate studenții cu dizabilități care doresc să acceseze informații. Dincolo de acestea, se mai identifică și bariere legate de mutarea în altă localitate pentru studii, departe de familie și persoanele de sprijin. Studiul evidențiază și faptul că atenția oferită accesibilizării este limitată. Când vine vorba de standardele de evaluare a calității propuse de către ARACIS, acestea sunt puține și vagi, iar finanțarea investițiilor care sporesc accesibilitatea și incluziunea poate fi acoperită doar prin finanțarea suplimentară și fondurile de dezvoltare ale universității și nu este inclusă în finanțarea de bază.

Conform Raportului ANOSR pentru anul universitar 2021-2022, reprezentanții organizațiilor studențești din doar 3 din cele 24 de universități incluse în studiu raportau că toate spațiile sunt accesibilizate pentru studenți cu dizabilități locomotorii. Pentru restul de 20 universități, reprezentanții considerau că au doar anumite spații accesibilizate, iar într-una dintre universități considerau că spațiile nu sunt accesibilizate deloc. În același timp, doar 2 dintre cele 24 de universități incluse în studiu au un centru sau un departament dedicat sprijinirii accesului la educație al studenților cu dizabilități. Dificultăți apar și când vine vorba de interacțiunea cu personalul universitar. În 8 dintre universitățile incluse în studiul ANOSR, reprezentanții organizațiilor studențești respondenți declară că personalul universității nu a primit nicio pregătire pe interacțiunea cu studenți cu dizabilități, iar în 7 dintre universități reprezentanții consideră că tot sau o parte dintre personalul universitar a beneficiat de sprijin în această direcție. Lipsa de pregătire a personalului este relevantă și când vine vorba de accesibilizarea metodelor de predare și examinare, dar și de oferirea de metode alternative, acolo unde este nevoie. Conform reprezentanților respondenți ai studiului ANOSR, în 15 din cele 24 de universități incluse metodele alternative explorate în studiu nu există (cursuri audio sau în limbaj braille, soft-uri specifice), în timp ce în 5 există cursuri audio, în 7 există softuri specifice și într-una există cursuri în limbaj braille.

Se poate vorbi totuși de anumite progrese, atât la nivelul individual al facultăților (accesibilizarea sporită, dezvoltarea unor sisteme de ajutor), cât și la nivel legislativ. Legea 199/2023 a Învățământului Superior menționează persoanele cu dizabilități printre grupurile de persoane cărora le este acordat un anumit număr de locuri dedicate. Mai precis, există 25 de locuri bugetate în total, care includ minorități naționale, persoane ce se află în sistemul de protecție socială și persoane cu dizabilități. Aceeași lege specifică accesibilizarea ca drept fundamental și responsabilizează instituțiile de învățământ superior în a o asigura. Aceste aspecte sunt întărite printr-un Ordin din 2024, care menționează Normele privind accesibilizarea învățământului superior pentru persoanele cu dizabilități și prevede posibilitatea de a crea structuri dedicate persoanelor cu dizabilități în cadrul universităților. Totodată, ordinul prevede și dreptul la o infrastructură accesibilizată, la sprijinul necesar și la modele de predare adaptate, acolo unde este nevoie. Fiind adoptate recent, efectele acestor documente nu pot fi observate încă.

Un mediu sigur este esențial în orice universitate, atât pentru studenți cât și pentru cadrele didactice. Acest mediu ar trebui sa fie fără teamă de hărțuire sau discriminare, pentru a facilita procesul de dezvoltare socială și academică. Realitatea este însă uneori una diferită, continuând să existe situații abuzive sau evenimente de bullying sau hărțuire în universități, atât între studenți și cadre didactice, cât și studenți între ei sau cadrele didactice între ele. La momentul actual, reglementările și mecanismele ce există la nivel universitar pentru prevenirea și reacționarea la astfel de cazuri nu sunt eficiente sau suficiente, situație evidențiată și de semnalarea recentă (vară 2024) a comportamentului abuziv pe parcursul a mai multor ani a unui cadru didactic universitar din cadrul unei universități bucureștene. În urma semnalării, la cererea Ministerului Educației, Consiliul de Etică și Management Universitar (CEMU) a inițiat la momentul redactării acestui raport o verificare a comisiilor de etică din cadrul universităților. Scopul declarat al investigației este de a evalua modul în care acestea își gestionează activitatea, cu precădere când vine vorba de prevenția, raportarea sau reacționarea la cazuri de hărțuire sexuală (sau fapte asimilate). Această verificare a fost anunțată pe 31 iulie 2024, însă la momentul redactării raportului nu avem informații despre cum va fi desfășurată și care vor fi rezultatele așteptate. În plus, un grup de lucru organizat de Ministerul Educației în prima jumătate a lunii august 2024 a evidențiat nevoia unei reglementări generale care vizează prevenirea, combaterea și soluționarea situațiilor de hărțuire, iar dezbateri adiționale pe această temă și pe armonizarea proceselor existente au fost promise.

Din interviurile cu experți a reieșit faptul că adesea codurile de etică ale facultăților, deși există, sunt destul de vagi, iar uneori chiar au elemente lipsă. Spre exemplu, când vine vorba de hărțuire sexuală și discriminare, un raport al Centrului Filia în 2022 a analizat codurile de etică ale tuturor instituțiilor de învățământ superior românești și a ajuns la patru concluzii principale. În primul rând, deși discriminarea este menționată în majoritatea codurilor, această mențiune este destul de vagă. În multe cazuri ea nu este definită (68% dintre cazuri), în special când vine vorba de tipuri specifice de discriminare. Ele sunt enumerate, dar nu sunt oferite mai multe detalii pentru fiecare în parte, pentru a permite identificarea lor. În al doilea rând, aproximativ 74% menționează hărțuirea în general, dar doar 45% menționează hărțuirea sexuală în mod specific. În al treilea rând, nu sunt oferite de cele mai multe ori exemple sau tipuri de comportamente care ar fi incluse în termenii vagi descriși: 68% nu oferă exemple de comportamente discriminatorii, 75% nu oferă exemple de comportamente ce s-ar clasifica drept hărțuire. Lipsa exemplelor scade probabilitatea recunoașterii și raportării lor de către victime. Și în al patrulea rând, un număr mare de regulamente (peste 86%) nu au prevederi specifice ce menționează acțiunile ce pot fi luate de victime, nici pentru discriminare, nici pentru hărțuire. Deși acest raport se concentrează în mod specific pe cazuri de discriminare sau hărțuire, o situație similară se poate observa și când vine vorba de alte tipuri de abuzuri.

La nivel legislativ, anumite îmbunătățiri au fost totuși aduse prin Legea nr. 199/2023 a învățământului superior, ce oferă o definiție a hărțuirii sexuale și violenței psihologice (bullying) și introduce un Cod-cadru de etică și deontologie universitară, ce stabilește normele de bază de etică și deontologie universitară și poate fi completat adițional de codurile individuale de etică ale universităților. Codul-cadru din 4 aprilie 2024 de etică și deontologie universitară menționează și „norme de etică și deontologie privind respectarea ființei și demnității umane”, ce includ printre altele și respectarea drepturilor persoanelor din comunitatea academică, abținerea de la „agresiuni verbale, fizice și tratamente umilitoare”, respectarea demnității umane și interzicerea exploatării sau discriminării. Codul specifică obligația ca universitățile să elaboreze ghiduri prin care menționează procedurile legale și administrative existente pentru a reacționa și sancționa abateri și comportamente abuzive. Rămâne de văzut cum vor fi acestea adoptate și implementate în mod eficient de către universități.

La nivel individual, din interviurile cu experți a reieșit faptul că în multe facultăți nu există mecanisme de instruire pentru studenți în ceea ce privește drepturile pe care le au sau măsurile la care pot apela în caz de abuz, fiind nevoiți să descopere aceste informații pe cont propriu (prin alți studenți sau cadre didactice) sau să le caute pe paginile online ale facultăților. Același lucru este adevărat și pentru cadrele didactice, care nu primesc o instruire sau sprijin când vine vorba de a știi cum pot să reacționeze în astfel de instanțe sau dacă un student vine la ei pentru a sesiza un caz. Conform Raportului ANOSR privind anul 2021-2022, în doar jumătate dintre cele 24 de universități incluse în studiu reprezentanții organizațiilor studențești respondenți consideră că studenții sunt informați când vine vorba de procedura de raportare a abuzurilor.

În același timp, din interviurile desfășurate cu experți a reieșit faptul că poate exista și o reținere din partea studenților de a reclama astfel de evenimente, influențată de diverși factori: frica de a fi descoperiți și a suferi consecințe negative din cauza reclamației (în special dacă persoana reclamată este un cadru didactic), sentimentul că nu îi ajută cu nimic să reclame și că nu va conduce la efecte adevărate sau lipsa de cunoștință a procedurilor existente. De asemenea, nu există o modalitate rapidă, simplă și anonimă prin care pot fi raportate astfel de cazuri, fiind necesar să depună de cele mai multe ori o sesizare la Comisia de Etică. Conform Codului-cadru din 4 aprilie 2024 de etică și deontologie universitară, sesizarea „se face în scris sau online și se înregistrează la registratura instituției de învățământ”. Totuși, raportul ANOSR evidențiază că în situații în care sesizarea a fost făcută, în 70,8% dintre cele 24 de universități incluse în studiu reprezentanții organizațiilor studențești declară că studenții au obținut protecția necesară.