Există stigmă și lipsă de informare în rândul populației și chiar în rândul medicilor cu privire la HIV
O problemă de sănătate care afectează cu predilecție comunitatea LGBTQ+ este infecția cu virusul HIV. Atât bărbații gay cât și persoanele trans și lucrătorii și lucrătoarele sexuale sunt considerate categorii la risc, alături de consumatorii de droguri injectabile și deținuții din penitenciare. În România trăiesc aproximativ 16.000 de persoane infectate cu HIV, dintre care aproximativ jumătate au fost infectați copii fiind, între 1986-1992, prin transfuzii de sânge cu instrumente nesterile în orfelinate.
Majoritatea oamenilor și chiar multe cadre medicale privesc HIV-ul ca pe o boală incurabilă care duce la moartea timpurie a celui infectat. Mulți pun semnul egal între infecția cu acest virus și SIDA, care este un stadiu foarte avansat al infecției în care sistemul imunitar este puternic compromis. Realitatea este că progresul medicinei a făcut din infecția cu HIV o condiție complet gestionabilă cu tratamentul adecvat care nu afectează speranța de viață.
Cât despre riscul de a-i infecta pe alții, o persoană seropozitivă sub tratament ajunge cel mai des la un nivel nedetectabil al virusului. Riscul de a răspândi virusul pentru o persoană sub tratament și cu analizele la zi este zero. “Nedetectabil=netransmisibil“ este un laitmotiv al celor care încearcă să educe populația pe această temă, dar majoritatea oamenilor care nu au contact cu acest virus nu ajung să afle că acesta nu mai este atât de înfricoșător ca în trecut. Chiar dacă purtătorii de HIV pot să aibă o viață normală din punct de vedere al sănătății fizice, viața lor rămâne puternic afectată de stigmă.
Singurul furnizor autorizat, statul român, este inconsecvent în distribuirea tratamentului
Tratamentul pentru HIV presupune un cocktail de medicamente numite antiretrovirale. Statul român s-a angajat să ofere tratament gratuit prin spitale și acestea nu se găsesc în farmacii. Costul ar fi oricum prohibitiv pentru că tratamentul costă, estimativ, undeva între 500 și 1000 de euro pe lună per pacient. Pacienții trebuie să vină o dată la 30 de zile la spitalul la care au fost alocați, uneori la sute de kilomeri distanță de casa lor, pentru a primi medicamentele. În ultimii ani au existat frecvent întreruperi ale furnizării unora dintre medicamente, iar în pandemie perioadele în care s-au raportat lipsuri s-au înmulțit.
Întreruperea tratamentului nu este recomandată niciunei persoane seropozitive deoarece aceasta poate dezvolta rezistență la acele substanțe. Mai mult, întreruperea poate fi fatală pentru cele care au dezvoltat SIDA. Asociația Sens Pozitiv oferă gratuit medicamente obținute prin donații din străinătate celor pe care statul îi lasă descoperiți. Deși ONG-ul a venit în întâmpinarea multor pacienți seropozitivi în acest moment critic, este deosebit de grav că statul nu-și respectă angajamentele față de persoanele seropozitive.
Persoanele infectate cu HIV sunt des discriminate pe baza statutului lor seropozitiv
Deși riscul de a răspândi virusul al unei persoane seropozitive sub tratament cu analizele la zi este zero, cei infectați cu HIV sunt deseori discriminați pe baza statutului lor, în special în furnizarea de servicii medicale. În practica medicinei, tot personalul trebuie să respecte tot timpul precauțiile universale, acele standarde de igienă și de lucru cu fluidele din corp care presupun că toată lumea este potențial infectată. Chiar dacă virusul ar fi activ, refuzarea unui serviciu medical pe baza acestui criteriu este discriminare.
Multor persoane seropozitive, cele mai multe sub tratament și cu un nivel nedetectabil de HIV le sunt refuzate servicii medicale de genul intervențiilor chirurgicale sau tratamentelor stomatologice. Acestea reprezintă cazuri evidente de discriminare și pot fi raportate. Dar de cele mai multe ori persoanele seropozitive nu-și cunosc drepturile și nici mecanismele de raportare. Asociația ACCEPT oferă training organizațiilor locale pentru a consilia membrii comunității în efortul de raportare. Centrul de Resurse Juridice este un alt ONG specializat în drepturile omului care asistă celelalte organizații în identificarea și raportarea discriminării. ACTEDO este o organizație de avocați care oferă servicii pro bono și reprezentare în instanță victimelor discriminării.
O altă formă des întâlnită de discriminare a persoanelor infectate cu HIV este încălcarea confidențialității. Statutul HIV nu trebuie divulgat decât în anumite situații. Analiza HIV este cerută la angajare în câteva domenii cheie cum ar fi lucrul în bucătărie sau în saloane de manichiură sau pedichiură. Chiar și atunci, avizul de sănătatea muncii nu trebuie să specifice decât dacă candidatul este apt sau nu de muncă. De multe ori prestatorii de medicina muncii dezvăluie statutul HIV al angajaților atunci când nu e necesar și chiar dacă aceștia nu lucrează în domenii unde statutul lor e relevant.
Este de notat că în afară de plângerile la CNCD și plângerile penale, nu există alte mecanisme antidiscriminare. Instituțiile publice, spitalele și majoritatea companiilor nu au politici antidiscriminare și nici sisteme de raportare și sancțiuni.
România nu are un plan strategic HIV/SIDA, nici activități de prevenire și informare
România nu are din 2007 un plan național strategic pentru combaterea HIV-SIDA. Deși actuala propunere este redactată din 2015 și actualizată periodic, semnarea ei a fost în repetate rânduri amânată. Un plan strategic cu un buget dedicat, ar include și servicii de prevenție, de testare, de informare și educare a populației, de formare a personalului de sprijin în nevoile specifice persoanelor seropozitive. Deși testarea se poate face gratuit și confidențial în multe spitale, persoanele la risc evită serviciile de prevenție din lipsă de informare și stigma asociată cu accesarea acestora. În timpul pandemiei testarea a scăzut cu 40% și ca urmare există motive de îngrijorare în legătură cu exploziile de cazuri pe viitor.
Pentru prevenirea infectării, foarte eficient s-a dovedit tratamentul PrEP (Profilaxie Pre Expunere) care constă în medicamente luate înaintea expunerii de persoanele din categoriile la risc. În timp ce în unele țări aceste medicamente sunt furnizate gratis tuturor celor care ar beneficia de ele, în România nu se găsesc nici măcar în farmacii. Este demn de menționat site-ul informathiv.ro, dezvoltat de asociația Sens Pozitiv, o sursă foarte cuprinzătoare de informare despre HIV.