Președintele este șeful puterii executive în România și are, de asemenea, rolul de mediator între instituțiile statului și între stat și societate. Tema drepturilor persoanelor LGBTQ+ nu a fost tratată cu importanță de niciunul dintre cei patru șefi de stat postdecembriști ai României. În timp ce Președintele Ion Iliescu nu a avut nici o poziție publică pe subiect, președinții Constantinescu, Băsescu și Iohannis au avut câteva poziții izolate antidiscriminare legate de acest grup. O intervenție notabilă a Administrației Prezidențiale pe acest subiect a fost sesizarea Curții Constituționale în 2020 cu privire la legea care ar fi interzis discuții despre identitatea de gen în învățământul formal.

Parlamentul României este organul legislativ al țării, instituția unde se propun și se votează legile. Parlamentul poate vota legislația care să influențeze drepturile și viața persoanelor LGBTQ+. Mai mult, Parlamentul României are obligația de a transpune în legislația românească directivele Uniunii Europene. În ceea ce privește drepturile fundamentale, cel mai important tratat este Convenția Europeană a Drepturilor Omului, semnată de România în 1993 în urma dobândirii calității de membru în Consiliul Europei.

Ca membru al Uniunii Europene, România este obligată să respecte Carta Drepturilor Uniunii Europene cât și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. Cu toate acestea, pe tema drepturilor comunității LGBTQ+, parlamentul român întârzie să propună și să voteze legi în acord cu deciziile Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) cu privire la dreptul de ședere al partenerilor legali de același sex ai cetățenilor UE, încălcând astfel dreptul comunitar. Pe tema parteneriatului civil Parlamentul a respins de-a lungul anului numeroase propuneri legislative de parteneriat civil.

Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității legilor, adică stabilește dacă legile contestate la Curtea Constituțională se aliniază cu principiile Constituției și cu legislația Uniunii Europene. În 2018, Curtea Constituțională a urmat decizia CJUE (Curții de Justiție a Uniunii Europene) și a admis sesizarea cuplului Coman-Hamilton, stabilind că persoanele căsătorite de același sex ar trebui să aibă dreptul de liberă circulație și ședere pe teritoriul țării, dacă una dintre ele este cetățean UE. În 2020 Curtea Constituțională a declarat neconstituțională legea votată de Parlament care ar fi interzis discuțiile despre identitatea de gen în școli.

CNCD a fost înființat în 2001 ca urmare a obligației României de a avea o structura responsabilă pentru aplicarea normelor Uniunii Europene în materie de nediscriminare. CNCD este autoritatea de stat în domeniul nediscriminării, instituție autonomă sub control parlamentar. Ea trebuie să vegheze asupra nediscriminării în raport cu legislația internă și tratatele internaționale. În atribuțiile sale intră promovarea nediscriminării, medierea conflictelor și sancționarea comportamentului discriminatoriu prin investigarea și soluționarea plângerilor. Cooperează cu ONG-uri din domeniul drepturilor omului, iar împreună cu ONG-urile dedicate drepturilor LGBTQ+ a redactat un proiect de Lege privind parteneriatul civil (care nu a fost votat în parlament).

În cazul în care, în urma unui act de discriminare, victimele doresc plata unor despăgubiri sau revenirea la situația anterioară faptei discriminatorii, acestea trebuie să deschidă un proces în primă instanță, adică la judecătorie. La judecătorie ajung și unele fapte mai grave săvârșite împotriva persoanelor LGBTQ+, motivate de intoleranță, care sunt anchetate ca infracțiuni sau ca infracțiuni motivate de ură. Tot la judecătorie ajung și persoanele trans care doresc schimbarea mențiunii privind genul în actele de stare civilă, adică doresc să parcurgă tranziția juridică. Acestea trebuie să deschidă un proces împotriva Direcției de Evidență a Persoanelor la judecătoria din raza domiciliului lor și să aducă dovezi că trăiesc conform genului asumat.

Guvernul reprezintă puterea executivă în România, alături de Președinte. Guvernul aprobă strategii, politici și programe administrative pentru a-și îndeplini programul de guvernare. Pe domenii specifice, politica guvernamentală este realizată de ministere, iar un minister important în ceea ce privește grupurile vulnerabile este Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse. În subordinea lui sunt câteva instituții care sunt dedicate unor categorii specifice de grupuri defavorizate, ca de exemplu ANES - Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați sau ANPD - Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități. Problemele grupului LGBTQ+ nu sunt asumate de nicio structură a guvernului și nu există în momentul de față o strategie, politici publice sau programe de finanțare care să le fie dedicate. Prin comparație, în alte țări europene structurile de guvern dedicate egalității de șanse au programe și strategii dedicate grupului LGBTQ+ (de exemplu, în Marea Britanie guvernul și-a asumat un plan de acțiune LGBT Action Plan: Improving the Lives of Lesbian, Gay, Bisexual and Transgender People, elaborat în urma unei consultări naționale adresată tuturor celor care se identifică ca parte din acest grup).

Bărbații care au relații sexuale cu alți bărbați sunt una dintre categoriile de risc pentru infectarea cu virusul HIV, alături de deținuții din penitenciare, consumatorii de droguri injectabile și lucrătorii/lucrătoarele sexuale. Institutul de Boli Infecțioase “Prof. Dr. Matei Balș” publică periodic statisticile la nivel național despre infectarea cu HIV. Într-o vreme, această atribuție revenea Comisiei Naționale de Lupta Anti SIDA, iar site-ul pe care se publică statisticile folosește în continuare un domeniu bazat pe acronimul celei din urmă, cnlas.ro.

În afară de Uniunea Salvați România (USR), care susține deschis parteneriatul civil și s-a poziționat împotriva Referendumului pentru Familie, partidele politice care au trecut pragul electoral au luat fie o distanță pragmatică (Partidul Național Liberal, Uniunea Democrată Maghiară din România), fie au avut poziții ambivalente și au speculat politic tema (Partidul Social Democrat) sau chiar s-au opus încrâncenat avansării drepturilor acestui grup (Alianța pentru Unirea Românilor). De menționat în acest context este și partidul Noua Dreaptă care își revendică o ideologie fascistă și care militează împotriva persoanelor LGBTQ+, cât și împotriva imigranților sau a romilor. Deși nu a trecut pragul electoral, sunt un grup foarte vizibil, ei organizând an de an contramanifestații în timpul paradelor LGBTQ+.

Pentru organizarea marșurilor și a evenimentelor LGBTQ+ este nevoie de avizul primăriilor și, în cazul marșurilor, de punerea la dispoziție de către acestea a jandarmeriei pentru pază. Cu puține excepții, demersurile ONG-urilor LGBTQ+ cu primăriile au fost greoaie, presărate cu piedici. Dacă pentru primul marș din București, din 2005, a fost nevoie de intervenția președintelui Traian Băsescu, chiar și astăzi unele marșuri se aprobă greu, alocându-se zone mai nefrecventate, sau acceptându-se un număr mai mic de participanți. În 2021, primul marș LGBTQ+ din Iași a fost refuzat de primarul Mihai Chirica pe motiv că se suprapune cu un pelerinaj religios și trebuie să țină cont de mesajele miilor de ieșeni care “nu sunt de acord cu mișcarea LGBT”. Acest gest al primarului a încălcat în mod discriminatoriu dreptul comunității la liberă asociere, motiv pentru care asociația Rise Out împreună cu ACCEPT au dat în judecată primarul pentru abuz în serviciu.

CJUE este autoritatea judiciară a Uniunii Europene care se asigură că dreptul Uniunii este interpretat și aplicat uniform în toate instituțiile și statele membre ale Uniunii și că se respectă un set fundamental de drepturi pentru toți cetățenii acestor țări. Pe tematica LGBTQ+, Uniunea Europenă nu impune țărilor legalizarea căsătoriilor sau parteneriatului civil între persoanele de același sex. Dar nerecunoașterea căsătoriilor sau uniunilor oficiate într-un stat al Uniunii Europene de către un alt stat al UE conduce la încălcarea unor drepturi a căror respectare este impusă, cum ar fi cel de liberă circulație.

Potrivit acestui drept, persoanele care nu sunt cetățeni UE, dar sunt partenerii legali ai unui cetățean UE, trebuie de asemenea, să aibă drept de reședință alături de partenerul lor, în orice stat al UE. În practică, România nu aplică acest drept în cazul partenerilor de același sex, atrăgând o condamnare a CJUE pe acest subiect în cazul Coman și Hamilton. Decizia CJUE a fost confirmată și de Curtea Constituțională a României în 2018, dar Guvernul și Parlamentul nu au făcut încă niciun pas ca să armonizeze aceste decizii cu legislația națională.

Parlamentul European este singura instituție care reprezintă direct cetățenii Uniunii Europene și este unul dintre cele trei organe legislative ale Uniunii Europene, alături de Comisia Europeană și Consiliul Uniunii Europene. Deși nu poate iniția propuneri legislative, Parlamentul discută și votează propunerile legislative ale Comisiei, care trebuie aprobate și de Consiliu. Parlamentul European este un puternic susținător al drepturilor LGBTQ+, iar Intergrupul LGBT+ reunește parlamentarii preocupați de drepturile acestui grup.

Intergrupul este un partener de dialog pentru societatea civilă din domeniul LGBTQ+ din întreaga Uniune și un susținător al intereselor acesteia. Prin rezoluții, Parlamentul își exprima poziția pe diferite subiecte și deși acestea nu au un caracter obligatoriu, sunt recomandări sau apeluri (calls to action) lansate către statele membre pentru a lua măsuri pe un subiect. Rezoluții recente ale parlamentului au vizat teme ca interzicerea terapiei de conversie, depatologizarea identității trans sau a persoanelor intersex și recomandări de măsuri pentru adresarea infracțiunilor și discursului motivat de ură. Parlamentul cercetează și publică rapoarte pe diferite subiecte. Un raport recent dedicat afirmării drepturilor femeilor în ceea ce privește reproducerea (“raportul Matic”) a stârnit numeroase controverse din cauză că nu excludea bărbații trans (adică cei care s-au născut cu organe reproducătoare feminine) de la dreptul la servicii de asistență reproductivă.

Ministerul Transportului și al Infrastructurii (MTI) este autoritatea centrală specializată care se ocupă de domeniul transportului și al infrastructurii de transport în România, fie el naval, rutier, feroviar sau aviatic. MTI dezvoltă politici publice, programe și strategii la nivel național, care ulterior sunt implementate și adaptate de administrațiile locale, dar și de instituțiile specializate aflate în subordinea sa, precum Compania Națională de Căi Ferate (CFR), Autoritatea Rutieră Română (ARR) și Autoritatea Navală Română (ANR). În ceea ce privește infrastructura de transport în mediul rural - dominată de servicii rutiere și feroviare - nu există o strategie sau politică publică dedicată acesteia, însă este inclusă alături de infrastructura de transport urbană în documentele programatice ce stabilesc prioritățile MTI și planul său de acțiune.

Principalul document care conturează aceste obiective este Master Planul General de Transport (MPGT, aprobat 2016), actualizat în 2021 prin Programul Investițional pentru dezvoltarea infrastructurii de transport pe perioada 2021-2030 (PI), și întărit prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR, Pilonul I, Componenta 4 „Transport sustenabil”). În decembrie 2022, Programul Transport 2021-2027 a fost aprobat de Comisia Europeană, având ca scop principal stabilirea investițiilor ce sunt necesare pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite the PI.

FRA este o organizație a Uniunii Europene care analizează felul în care statele membre protejează drepturile cetățenilor prevăzute în Carta Drepturilor Uniunii Europene. Pe lângă monitorizarea legislației din țările membre, agenția realizează periodic sondaje în toate țările pentru a înțelege experiența de zi cu zi a oamenilor în ceea ce privește discriminarea. De exemplu, pe drepturile LGBTQ+ persoanele sunt întrebate dacă se țin de mână pe stradă, dacă vecinii știu de relațiile lor, la ce vârstă și-au făcut coming out-ul, dacă au probleme de sănătate mintală, cum sunt tratați la muncă, dar și alte zeci de întrebări despre realitățile lor de zi cu zi. Apoi comunică aceste date celorlalte instituții ale Uniunii Europene și oferă consultanță cu privire la măsurile care ar trebui luate pentru ca aceste drepturi să fie mai bine protejate și calitatea vieții acestei categorii de persoane să se îmbunătățească.

Consiliul Europei este principala organizație pentru drepturile omului din Europa. Include 47 de state membre, dintre care 28 sunt state membre ale Uniunii Europene. Toate statele membre ale Consiliului Europei au aderat la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, un tratat conceput pentru a proteja drepturile omului, democrația și statul de drept. România a devenit membră a Consiliul Europei și a semnat Convenția în 1993. Pe lângă semnarea convenției, statele membre aderă la diferite tratate pentru protejarea unor categorii specifice de drepturi (de exemplu: nediscriminare în educație). Calitatea de membru în Consiliul Europei a unei țări deschide pentru cetățenii ei calea petițiilor la Curtea Europeană a Drepturilor Omului atunci când consideră că drepturile protejate de Convenție le-au fost încălcate de statul de care aparțin. De reținut: Consiliul Europei nu este o instituție a Uniunii Europene, deși este des confundată cu Consiliul Uniunii Europene sau cu Consiliul European.

CEDO este instituția prin care se monitorizează dacă țările care au semnat Convenția Europeană pentru Drepturile Omului își respectă angajamentele. Este curtea de justiție în fața căreia cetățenii din statele membre ale Consiliului Europei se pot adresa dacă consideră că unul dintre drepturile protejate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost încălcat. Deși Convenția nu face referire directă la orientarea sexuală sau identitate de gen, jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului stabilește fără echivoc că discriminarea pe bază de orientare sexuală sau identitate de gen nu este permisă. CEDO poate analiza un caz doar dacă toate căile de atac dintr-o țară au fost epuizate. În majoritatea cazurilor CEDO a legat discriminarea pe bază de orientare sexuală sau identitate de gen de violarea dreptului la viață privată și, tot mai mult în ultima vreme, la viața de familie.

În materie de drepturi LGBTQ+, statul român a pierdut mai multe procese importante la CEDO. Unul este legat de tranziția juridică a persoanelor trans, unde CEDO a condamnat în 2021 lipsa unor proceduri clare pentru acest proces, situație care îi expune pe cei care vor să-și schimbe mențiunea privind sexul la decizii arbitrare și cerințe abuzive, cum ar fi realizarea unor operații costisitoare și invazive asupra organelor genitale, încălcând dreptul la viață privată sau integritatea fizică. Deși decizia CEDO nu a avut încă urmări la nivel instituțional, membrii din comunitate spun că i-a determinat pe mulți judecători să renunțe la a mai pretinde aceste operații.

Alte decizii importante luate de CEDO sunt legate de felul cum statul a tratat și investigat infracțiunile și discursul motivat de ură. Una este în cazul M.C. și A.C. în care câțiva tineri au fost bătuți în metrou în București pentru că au participat la Pride. CEDO a stabilit că autoritățile române nu au tratat cu seriozitate cazul. Alt caz important pentru comunitatea LGBTQ+ soluționat la CEDO este legat de o proiecție a unui film LGBTQ+ la Muzeul Țăranului Român care a fost întreruptă de protestatari cu discursuri homofobe care au afisat icoane, steaguri și pancarte anti LGBTQ+. Jardarmeria a jucat mai degrabă un rol pasiv la acest eveniment, iar CEDO a stabilit că prin neimplicarea jandarmeriei, statul a încălcat dreptul la nediscriminare, demnitate umană și întrunire pașnică. În 2021, 21 cupluri de același sex din România au dat statul român în judecată la CEDO pentru că nu li se recunoaște dreptul la viața de familie, prin lipsa unui cadru legal pentru parteneriatul civil, fiind cel mai mare efort coordonat împotriva unui stat la nivel CEDO pentru recunoașterea familiilor LGBT .

ILGA - Europa este filiala europeană a organizației internaționale ILGA -International Lesbian, Gay, Bisexual, Trans and Intersex Association. Este un grup de advocacy care apără interesele persoanelor LGBTQ+. Asociația are rol consultativ în Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite și statut participativ în Consiliul Europei. Din 2001 este finanțată de Uniunea Europeană și are biroul la Bruxelles. Ea oferă finanțare și training organizațiilor LGBTQ+ din Europa. Publică anual Rainbow Europe, un raport comparativ al situației și vieții persoanelor LGBTQ+ în toate țările europene, acoperind teme ca discriminarea, recunoașterea dreptului la familie, infracțiuni motivate de ură, recunoașterea genului, libertatea de asociere și legile de azil politic. Colaborează pe proiecte cu ONG-urile din sfera LGBTQ+, pe care ocazional le și finanțează. În 2021, România se afla pe locul 38 din cele 49 de țări membre ale Consiliului Europei, iar pe spectrul dintre violare flagrantă a drepturilor și egalitate totală se afla categoric la stânga, undeva sub 20%. Malta, în contrast este la 94%, Marea Britanie la 64%, Franța la 57%.

Organizație internațională din domeniul drepturilor omului, Amnesty International atrage atenția asupra încălcării drepturilor omului în diferite țări și militează pentru respectarea tratatelor internaționale. Prin campaniile sale, încearcă să mobilizeze opinia publică pentru a pune presiune pe guvernele care încalcă drepturile omului. În România, Amnesty Internațional a pus presiune pentru eliberarea prin decret prezidențial a handbalistei Mariana Cetiner, ultima femeie condamnată în România sub Articolul 200, articol sub care relațiile dintre persoane de același sex erau pedepsite cu închisoarea între 2 și 5 ani.

TGEU este o rețea de organizații care promovează drepturile persoanelor trans și luptă împotriva discriminării acestora. Monitorizează și colectează date despre asasinarea persoanelor transgender în lume și realizează un index al țărilor în Europa și Asia Centrala și de Est în ceea ce privește drepturile acestora. Este unul din colaboratorii ONG-urilor LGBTQ+ pe problematica trans.

OII Europe este organizația europeană principală care promovează drepturile persoanelor intersex grupând peste 20 de organizații din domeniu. Desfășoară proiecte de cercetare cu privire la nevoile persoanelor intersex, face advocacy și colaborează cu instituțiile Uniunii Europene, Consiliul Europei și guvernele naționale pentru elaborarea de politici publice care să sprijine acest grup.

Asociația Profesională Mondială pentru Sănătatea Persoanelor Transgender (World Professional Association for Transgender Health – WPATH) este o organizație internațională care promovează îngrijirea medicală întemeiată pe date științifice, educația, cercetarea, activismul, politicile publice și respectul în domeniul sănătății pentru persoanele transsexuale și transgender. Una dintre principalele funcții ale WPATH este să promoveze cele mai înalte norme de îngrijire medicală individuală prin formularea Standardelor de Îngrijire (SDÎ) pentru sănătatea persoanelor transsexuale, transgender și neconforme cu normele de gen, ghid tradus și în limba română.

ACCEPT este prima organizație neguvernamentală din România care luptă pentru drepturile persoanelor LGBTQ+. A fost înființată la București în 1996, într-un moment când homosexualitatea era încă incriminată în România și se pedepsea cu închisoarea între 1 și 5 ani. În contextul aspirațiilor României de aderare la NATO și UE, activitățile de lobby ale organizației au jucat un rol decisiv în abrogarea Articolului 200 din Codul Penal care incrimina homosexualitatea și în adoptarea unei legislații antidiscriminare inclusive care menționa explicit orientarea sexuală ca unul dintre criteriile de nediscriminare.

Din 2004 ACCEPT este organizatorul Bucharest Pride, festivalul anual de promovare a drepturilor LGBTQ+. ACCEPT joacă un rol cheie în reprezentarea juridică a persoanelor LGBTQ+ în instanțele internaționale, în cazuri de încălcare a drepturilor acestora de către statul român, dar și în instanțele naționale, în cazuri de discriminare și abuz în serviciu. Printre activitățile ACCEPT se mai numără oferirea de consultanță juridică persoanelor trans care doresc să-și schimbe mențiunea privind sexul în actele de stare civilă, cât și consiliere și suport psihologic, organizarea de grupuri de suport și direcționarea către terapeuți și medici LGBTQ+ friendly.

Asociația MozaiQ a fost înființată în București în 2016, pe modelul autoorganizării comunității de la firul ierbii. Ca prime direcții, MozaiQ a decis să se implice în dezvoltarea comunităților locale din alte orașe și să fie conectată la nevoile diferitelor subgrupuri, în special cele aflate la intersecția mai multor categorii vulnerabile legate de gen, rasă, etnie, dizabilitate, vârstă.

Pentru dezvoltarea comunităților locale, echipa MozaiQ a călătorit prin țară și a organizat evenimente unde a cooptat membri interesați să reprezinte interesele comunităților lor. ONG-uri ca Rise OUT din Iași sau [H]LGBT Brașov au luat naștere ca urmare a acestor eforturi. Mobilizarea împotriva referendumului a fost un tur de forță pentru nou înființata organizație, dar și pentru grupurile locale, iar pericolul iminent a accelerat procesul de învățare și organizare. Astăzi, MozaiQ este o organizație consolidată și un motor de creștere pentru comunitatea LGBTQ+.

Înființat în 2013, TRANSform este primul ONG care a luptat pentru drepturile persoanelor trans. Promovează interesele acestui grup prin evenimente de informare publică și oferă suport și consiliere persoanelor trans de toate genurile. A avut o colaborare strânsă cu asociația ACCEPT pentru consiliere juridică legată de tranziție sau discriminare dar și consiliere psihologică.

TransCore este un grup de inițiativă din București format în 2020 de către persoane trans și non-binare. Printre multe alte informații practice pe care le oferă comunității, TransCore a publicat ghidul informal de tranziție medicală de masculinizare.

Este prima organizație LGBTQ+ din zona de vest a țării, care a început să țină primele evenimente în 2018. În 2019 a fost organizat primul festival PRIDE TM în Timișoara care a găzduit și o conferință pe tematica drepturilor omului și parteneriatului civil și un show informativ despre viața și tranziția persoanelor trans. Organizația a ținut o conferință pe relația medic-pacient LGBTQ+, a oferit suport financiar membrilor comunității puși în dificultate pe perioada pandemiei și organizează numeroase evenimente artistice și culturale, printre care festivalul anual PRIDE TM.

EquiVox este o a doua organizație LGBTQ+ înființată în Timișoara care organizează evenimente culturale dar și cu caracter social, colectează donații și lansează evenimente de susținere a membrilor comunității aflați în dificultate. Promovează cultura queer și are o puternică orientare politică de stânga, susține solidaritatea cu categoriile cele mai dezavantajate și dorește să ofere o atenție aparte membrilor comunității aflați la intersecția mai multor grupuri vulnerabile.

Rise OUT este un ONG din Iași dedicat drepturilor LGBTQ+. A început ca grup informal în 2016 prin eforturile membrilor MozaiQ de a crea comunități în alte orașe. Rise OUT organizează evenimente pentru comunitate și oferă consiliere psihologică și juridică membrilor săi. În 2021 Rise OUT a organizat la Iași primul marș Pride din oraș.

PRIDE Romania este o asociație LGBTQ+ din Cluj care se implică activ în dezvoltarea comunității locale prin campanii, evenimente și informare. Împreună cu grupul de inițiativă Queer Sisterhood a organizat festivalul și marșul Cluj Pride.

Centrul de Resurse Juridice (CRJ) este o organizație neguvernamentală, înființată în anul 1998 de către Fundația pentru o Societate Deschisă, ale cărei activități promovează respectarea drepturilor omului, a egalității de șanse și accesul la justiție. CRJ este unul dintre partenerii constanți ai ONG-urilor din sfera LGBTQ+, oferind consultanță pe antidiscriminare și accesul la justiție. Proiecte notabile recente sunt studii pe fenomenul discriminării în educație, cu focus pe elevii romi și LGBTQ+ dar și pe discriminarea celor care se află la intersecția mai multor categorii vulnerabile.

ACTEDO, cu sediul în Cluj-Napoca, este un ONG care apară și promovează drepturile omului și care oferă asistență pentru cazuri de discriminare prin avocați care lucrează pro-bono. O parte dintre organizațiile intervievate au menționat că au apelat la ACTEDO pentru a ajuta membrii comunității în cazuri de discriminare motivate de statutul HIV sau concedieri abuzive. Avocații avansează dosare în instanță dar și ajută reclamanții cu sesizări la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Coaliția antidiscriminare este o structură informală formată din zece organizații active în domeniul drepturilor omului în România. Prin activități de lobby și advocacy a avut un rol cheie în aprobarea O.G. 137/2000 care prevede sancționarea tuturor formelor de discriminare, inclusiv pe bază de orientare sexuală.

Coaliția pentru Familie este o asociație formată din aproximativ 30 de organizații neguvernamentale care promovează familia tradițională și alte valori conservatoare cum ar fi interzicerea avortului, nerecunoașterea altor orientări sexuale sau identități de gen, descurajarea concubinajului și încurajarea căsătoriilor. În 2016 Coaliția a strâns trei milioane de semnături pentru organizarea unui referendum pentru a modifica definiția familiei în Constituție, astfel încât termenul soți să fie înlocuit cu femeie și bărbat. (Referendumul a avut loc în octombrie 2018 și nu a atins cvorumul de 30%).

Deși coaliția afirmă că este neafiliată religios, o parte dintre asociațiile membre sunt legate de grupări religioase neoprotestante sau de Biserica Ortodoxă Română. Cu toate că aceștia susțin că militează pentru protejarea valorilor tradiționale românești, ea face de fapt parte dintr-o mișcare conservatoare globală care are în conducere organizații creștine de lobby din SUA (Liberty Counsel și Alliance Defending Freedom). După pierderea luptei împotriva legiferării căsătoriilor între persoane de același sex în SUA, acestea se implică în campanii similare în Africa și Europa de Est.

FNAP-IP s-a înființat în 2005 și constituie “platforma-suport” pentru asociațiile, consiliile reprezentative și comitetele de părinți din învățământul preuniversitar. Participă la ședințele Comisiei de Dialog Social ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (MECTS). FNAP-IP se implică în analiza și dezbaterea propunerilor legislative, având un rol consultativ important. În 2018, MECTS a retras Strategia Națională de Educație Parentală, din cauza criticilor aduse de federație felului în care a fost definită familia în acest document strategic.

Asociația Sens Pozitiv oferă sprijin persoanelor infectate cu HIV și le furnizează acestora medicamente atunci când au loc întreruperi de disponibilitate în spitale. Este important de știut în acest context că statul este singurul furnizor autorizat să distribuie medicamente celor seropozitivi. Se estimează că medicamentele unui singur pacient costă între 500 și 1000 de euro pe lună, statul asumându-și obligația de a le oferi gratuit tuturor bolnavilor, ele negăsindu-se niciunde pe piață. Sens Pozitiv le primește ca donații din străinătate și acoperă parțial necesarul atunci când în spitale au loc întreruperi.

RDCC este o organizație non-profit fondată în 2020 care promovează principiile diversității și incluziunii în companii. Funcționează pe modelul unei camere de comerț, iar firmele membre beneficiază de resurse, evenimente de informare și networking, traininguri de bune practici în domeniul incluziunii și o platformă de discuție cu alți actori interesați de acest subiect. Majoritatea membrilor sunt companii multinaționale.

Reprezentanții majorității cultelor religioase (ortodoxe, catolice, neoprotestante) reprezintă o voce critică atât împotriva manifestațiilor comunității cât și împotriva propunerilor de a extinde drepturile acestui grup. Între 1994, când România a semnat aderarea la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și până în 2001, Biserica Ortodoxă Română s-a opus vehement dezincriminării homosexualității și a dorit organizarea unui referendum pe acest subiect în locul unei decizii politice. Bisericile s-au opus tuturor propunerilor legislative pentru parteneriat civil și adoptă o atitudine critică față de subiectul homosexualității. Au susținut referendumul din 2018 pentru redefinirea familiei în Constituție și au îndemnat activ enoriașii să iasă la vot. Cât despre identitatea trans, o consideră rezultanta unui curent corupt de gândire venit din Vest, la care se referă prin transgender(ism) sau ideologia de gen și susțin inițiativele de interzicere a discuțiilor despre identitatea de gen sau eliminarea educației sexuale în școli.

Un studiu recent al asociației ACCEPT relevă că majoritatea românilor nu cunosc pe nimeni din comunitatea LGBTQ+, iar felul cum aceste persoane sunt percepute este puternic influențat de felul cum sunt portretizate în media.

La începutul anilor 1990 ambasadele au jucat un rol important în coagularea unei societăți civile dedicată drepturilor LGBTQ+, dar au și pus presiune diplomatică pentru abrogarea articolului 200. Câteva ambasade cum ar fi Ambasada Olandei, Ambasada SUA sau Ambasada Suediei se remarcă drept susținători constanți ai comunității, fiind parteneri sau sponsori în unele proiecte.

Câteva companii multinaționale s-au remarcat ca fiind interesate de incluziunea LGBTQ+, prin participarea la Pride și la marșuri și intrarea într-un dialog cu ONG-urile din sector pentru grupuri de lucru, traininguri și un târg de joburi dedicat comunității. Printre ele amintim IBM, Acccenture, Oracle. IKEA este o companie care se declară deschis un aliat al comunității LGBTQ+. IKEA a arborat steagul LGBTQ+ în București de ziua internațională împotriva homofobiei (IDAHOT), gest care a fost destul de contestat public. IKEA România, prin Fundația Comunitară București, finanțează proiectul TRANScendent, organizat de MozaiQ, dedicat incluziunii persoanelor trans pe piața muncii. Prin acest proiect IKEA a oferit și internshipuri cu posibilități de angajare persoanelor trans.