Care for Romania / Șanse pentru persoanele cu dizabilități

Angajarea persoanelor cu dizabilități

Rata de ocupare a persoanelor cu dizabilități din România este mult mai scăzută decât a persoanelor fără dizabilități, dar și mult sub media celorlalte țări ale Uniunii Europene. Potrivit datelor de pe site-ul Agenției pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, în mai 2023 doar 11% din persoanele cu certificat de handicap și cu vârsta cuprinsă între 16 si 66 de ani erau active pe piața muncii.

Deși persoanele cu dizabilități au propriile abilități datorită cărora pot fi productive la un loc de muncă, de multe ori ele sunt percepute de angajatori doar din prisma a ce nu pot să facă. Cu unele adaptări ale locului de muncă, persoanele cu dizabilități pot fi la fel de productive ca ceilalți angajați. Adaptarea poate prespune adaptare spațiului de lucru, a echipamentelor, a programelor de formare și evaluare, a fișei postului și a timpului de lucru și oferirea de sprijin de tipul asistenței la locul de muncă. O descriere a fiecăreia dintre aceste soluții poate fi găsită în tabelul de mai jos:

Tipuri de adaptări

În Uniunea Europeană, formele de muncă protejată au rolul de a furniza locuri temporare de muncă pentru persoanele greu angajabile, inclusiv cele cu dizabilități. Acestea asigură formare profesională și acordă sprijin pentru tranziția către piața liberă a muncii. În Europa, întreprinderile sociale care pun accentul pe integrarea pe piața muncii a grupurilor vulnerabile încadrează un număr estimat de aproape 3 milioane de angajați cu dizabilități.

În România există două tipuri principale de forme de muncă protejată: unitățile protejate autorizate și întreprinderile sociale de inserție.

Conform unui studiu al Băncii Mondiale (2021), în România, unitățile protejate autorizate și întreprinderile sociale de inserție care încadrează persoane cu dizabilități, angajau împreună doar aproximativ 130 de persoane în 2019.

Acest sector este încă foarte nedezvoltat în România din cauza sprijinului redus și inconsistent din partea statului român. Dacă în perioada 2009-2015 s-au înființat un număr considerabil de unități protejate, deoarece a existat o linie de finanțare europeană pentru acest tip de întreprinderi, când acest program s-a oprit, o mare parte dintre acestea nu au avut resursele necesare pentru a-și continua activitatea. Legea 193/2020 a introdus o nouă formă de sprijin pentru unitățile protejate prin posibilitatea firmelor cu peste 50 de angajați care nu angajează destule persoane cu dizabilitati să cumpere produse de la unitățile protejate pentru jumătate din suma datorată statului. Această facilitate pare să fi revigorat puțin acest sector, dar datele de pe site-ul ANPD indică puțin peste 300 de astfel de întreprinderi în România, mult sub nevoia de ocupare a persoanelor cu dizabilitati.

Legea 448/2006 prevede o serie de măsuri fiscale pentru stimularea angajării persoanelor cu dizabilități. Astfel, firmele cu peste 50 de angajați sunt obligate să angajeze o cotă minimă de persoane cu dizabilități (4% din totalul angajaților). În caz contrar, acestea trebuie să plătească lunar o penalitate în valoarea salariului minim brut pentru fiecare loc de muncă neocupat. Aceste penalități au, însă, un efect infim și cei mai mulți angajatori preferă să plătească amenzile. Potrivit studiului de diagnoză al Băncii Mondiale (2021), nici statul român nu își face datoria de angajator: ministerele nu angajează numărul de persoane cu dizabilități stabilit de lege, iar DGASPC-urile, instituțiile statului au ca scop explicit sprijinirea incluziunii persoanelor cu dizabilități sunt un alt exemplu de instituții care plătesc penalități pentru neîndeplinirea cotei de angajați persoane cu dizabilități.

Conform legii 192/2020, firmele pot plăti și jumătate din această valoare, dacă restul sumei este utilizat pentru cumpărarea de produse sau servicii realizate în unități protejate, firme cu statut special care angajează persoane cu dizabilități. Din cauza numărului mic de unități protejate și a lipsei de conștientizare a acestei măsuri foarte puține firme o accesează.

Pe lângă penalizarea menționată, există un sistem de subvenții pentru angajatori, însă nici acesta nu este suficient de atractiv. Angajatorii pot primi o subvenție lunară timp de 12 luni pentru încadrarea în muncă pe durată nedeterminată a persoanelor cu dizabilități și de 18 luni pentru încadrarea în muncă a absolvenților cu dizabilități. Potrivit raportului de diagnoza al Băncii Mondiale în 2019, doar 171 angajatori au apelat la aceste subvenții.