Environment for Romania / Protecția biodiversității

Noțiuni generale

Ce este și nu este biodiversitatea?

Deși conceptul de biodiversitate pare unul familiar, biodiversitatea este greșit sau incomplet înțeles de omul modern. Vom încerca astfel să definim biodiversitatea prin demontarea unor mituri sau preconcepții despre aceasta, frecvente în înțelegerea comună a acestui concept. Iată câteva dintre acestea:

De fapt: Biodiversitatea este un concept mult mai vast. Ea include nu doar specii, ci și diversitatea genetică și habitatelor de pe întreaga planetă.

Când vorbim despre diversitatea speciilor, ne referim la varietatea și numărul diferitelor forme de viață dintr-un ecosistem, de la plante și animale, până la bacterii și ciuperci. Această diversitate este esențială pentru menținerea echilibrului și sănătății ecosistemelor noastre.

Diversitatea genetică, pe de altă parte, se referă la varietatea indivizilor din cadrul unei specii. Este importantă pentru că oferă baza necesară adaptării și supraviețuirii speciilor, mai ales în fața schimbărilor de mediu și a provocărilor externe, cum ar fi prădătorii sau competiția pentru resurse. O diversitate genetică bogată înseamnă că există o șansă mai mare ca unii indivizi să dezvolte trăsături utile, care să ajute specia să se adapteze la noile condiții. Acest aspect va deveni din ce în ce mai crucial pentru supraviețuirea speciilor în contextul schimbărilor climatice.

În plus, diversitatea habitatelor este fundamentală pentru sănătatea și echilibrul ecosistemelor. Fiecare habitat oferă condiții speciale care susțin o varietate de specii de plante și animale, contribuind astfel la menținerea biodiversității. Prin protejarea și conservarea diversității habitatelor, ne asigurăm că speciile pot supraviețui, se pot adapta și interacționa într-un mediu favorabil.

DE FAPT: Pierderea oricărei specii poate duce la dezechilibre majore la nivel de ecosistem, cu efecte de multe ori greu de anticipat.

Într-un ecosistem, plantele, animalele, insectele și alte organisme depind unele de altele pentru hrană, reproducere, adăpost și alte nevoi. Interconectivitatea este ideea că totul în natură este legat și se influențează reciproc. Astfel, dacă o specie este afectată, acest lucru poate avea consecințe în lanț pentru întregul ecosistem. De exemplu, dispariția lupilor dintr-un ecosistem influențează major compoziția acestuia la nivel de vegetație și specii de animale. Lupii sunt vânători de top și joacă un rol crucial în reglarea populațiilor de animale, cum ar fi căprioarele sau iepurii. Dacă populația de lupi scade, atunci populațiile de prădători mici crește, ceea duce de regulă la scăderea populațiilor de plante pe care acești prădători mici le consumă. Acest fenomen declanșează o serie de schimbări în compoziția și structura vegetației în zona respectivă, având un impact asupra altor organisme și procese ecologice. În Yellowstone, reintroducerea lupilor în 1995 a avut un impact ecologic semnificativ, cunoscut sub numele de "cascadă trofică". Lupii au redus populațiile de elani, ceea ce a permis regenerarea vegetației, cum ar fi sălciile și plopii. Această creștere a vegetației a îmbunătățit habitatele pentru alte specii, precum castorii și păsările, și a stabilizat cursurile de apă, arătând cum prădătorii de vârf pot echilibra întregul ecosistem.

DE FAPT: Biodiversitatea oferă omenirii, în mod gratuit, niște servicii până acum invizibile, dar incomensurabil de valoroase pe care suntem pe cale să le pierdem într-un ritm alarmant.

Natura ne oferă tot felul de beneficii atât de esențiale și omniprezente că aproape nu le observăm. Printre acestea se numără aerul curat pe care îl respirăm, apa proaspătă pe care o bem, solul fertil în care cresc fructele și legumele cu care ne hrănim, polenizarea plantelor de către albine, care ne ajută să avem fructe și legume, sau absorbția de apă de către vegetație, care reglează circuitul apei în natură și ne protejează de inundații. Toate acestea sunt servicii pe care natura ni le oferă, fără de care omenirea nu ar putea exista în această formă.

Serviciile ecosistemice care sunt în beneficiul oamenilor sunt, adesea, clasificate după cum urmează:

• servicii de aprovizionare precum alimentele, apa, lemnul, fibrele și resursele genetice;

• servicii de reglare precum reglarea climei, inundații, boli și calitatea apei

• servicii culturale precum recreerea și ecoturismul

• servicii de sprijin precum formarea solului, polenizarea și ciclurile de nutrienți.

Deși toate aceste beneficii susțin viața pe Pământ, ele nu sunt întotdeauna suficient de apreciate. Disponibile gratuit și în mod natural, fără costuri sau eforturi din partea noastră, nu ne dăm seama de valoarea lor până când nu le pierdem sau până când resursele naturale sunt epuizate. Faptul că o parte din aceste beneficii au început să dispară în unele locuri, împreună cu realizarea că obținerea lor pe cale artificială este foarte costisitoare sau chiar imposibilă, a dus la conceptualizarea lor ca “servicii ecosistemice “ și la încercarea de a le estima o valoare monetară. Scopul acestei estimări sau cuantificări are ca scop sprijinirea înțelegerii impactului lor asupra vieții, precum și compararea mai facilă a valorii acestora, în raport cu serviciile produse de către om.

Cu toate acestea, evaluarea valorii serviciilor ecosistemice este o sarcină complexă și controversată (Simpson, 2016). Evaluarea costului pierderii unor resurse în termenul de timp necesar pentru regenerare poate oferi o perspectivă mai corectă decât evaluarea în termeni monetari. De exemplu, în cazul unei păduri defrișate acest lucru poate include estimarea timpului necesar pentru ca arborii să crească și să atingă din nou maturitatea, pentru refacerea solului și pentru restabilirea echilibrului ecologic. În cazul pădurilor virgine e nevoie de sute de ani, chiar mii de ani pentru regenerare ca să furnizeze aceleași servicii ecosistemice cu implicații monetare greu de calculat.

Cartea The Nature of Nature: Why We Need the Wild de Enric Sala explorează relația esențială dintre natură și viața umană, subliniind cât de importantă este conservarea ecosistemelor pentru supraviețuirea noastră. Enric Sala, biolog marin și explorator pentru National Geographic, oferă o combinație de știință, ecologie și explorare personală pentru a evidenția impactul activităților umane asupra mediului și pentru a argumenta necesitatea protejării biodiversității. Sala discută despre modul în care ecosistemele funcționează și despre interdependența dintre speciile care le populează, demonstrând că protejarea naturii nu este doar o chestiune de conservare, ci și o investiție în viitorul omenirii.

DE FAPT: Biodiversitatea e peste tot, toate ecosistemele au forme de viață specifice și realizează servicii ecosistemice extrem de valoroase

Deși asociem biodiversitatea cu zonele cu specii luxuriante, diversitatea vieții este prezentă în toate mediile și ecosistemele de pe Pământ, indiferent de cât de extreme sau de neospitaliere par aceste medii, precum solul, apele subterane, zonele umede, deșerturile și chiar mediile urbane. Chiar și într-un parc urban există o diversitate surprinzătoare de organisme, de la păsări și insecte la plante și microorganisme. Titlul podcastului Asociației Văcărești “Natura la ușa ta” sugerează bine faptul că natura e peste tot, iar noi trebuie să învățăm să o vedem. Toate tipurile de ecosisteme (ilustrate pri schema de mai jos) sunt importante, bogate în tipuri specifice de biodiversitate și furnizează servicii ecosistemice esențiale. Dintre ele, menționăm doua tipuri de ecosisteme extrem de valoroase care au fost în mod special subapreciate și distruse: zonele umede și pajiștile.

Zonele umede

Zonele umede sunt suprafețe acoperite permanent sau temporar de ape puțin adânci. Poate fi considerată zonă umedă o mlaștină, un lac, un râu, o vale inundabilă, o luncă. Aceste zone oferă habitat pentru o mare varietate de specii, inclusiv păsări migratoare, amfibieni, nevertebrate și plante adaptate la medii umede. Sunt considerate cele mai productive ecosisteme de pe planetă din punct de vedere al sechestrării carbonului și sunt esențiale pentru filtrarea apei și reglarea schimburilor de apă și substanțe nutritive, stocand în sol de două ori mai mult carbon decât pădurile. În ultimii 300 de ani, se consideră că peste 85% din zonele umede ale lumii au fost pierdute din cauza desecării acestora pentru agricultură, dar și din cauza proiectelor de alimentare cu apă și a îndiguirii râurilor.

Pajiștile

Pajiștile reprezintă un tip de habitat format din vegetație dominată de ierburi (graminee) și alte plante ierboase. Pajiștile pot fi naturale, rezultând din condiții climatice specifice sau pot rezulta din interacțiunea cu practicile umane cum ar fi cositul, pășunatul animalelor, agricultura tradițională. De-a lungul timpului, datorită pășunatului și a cositului, pajiștile create de om și-au dezvoltat propriile habitate unice, cu o mulțime de specii de plante și animale care sunt distribuite în prezent exclusiv pe aceste pajiști. Flora pajiștilor românești este deosebit de diversă, gasindu-se aici în medie aproximativ 50-60 de specii de plante în 10 m2, și în unele locuri chiar 100 de specii (Janišová et all, 2020).

Aproximativ o treime dintre speciile de plante amenințate cu dispariția și aproape o treime din totalul insectelor sunt strâns legate de ecosistemele pajiștilor. Aceste habitate sunt deosebit de importante pentru majoritatea speciilor de fluturi, mamifere mici și păsări răpitoare. În ultima perioadă, cercetările au evidențiat că pajiștile pot avea o capacitate comparabilă sau superioară celei a pădurilor în ceea ce privește sechestrarea carbonului (Dass et all, 2018). Aceste studii sugerează că, datorită stabilității lor pe termen lung în stocarea carbonului și a vulnerabilității crescute a pădurilor la incendii provocate de secetă, pajiștile ar putea juca un rol esențial în combaterea schimbărilor climatice.

Care e diferența între habitat și ecosistem?

Habitatul și ecosistemul sunt două concepte înrudite dar diferite. Habitatul este locul sau mediul specific în care un organism trăiește. Iar un ecosistem reprezintă o comunitate de organisme vii (plante, animale, microorganisme) care interacționează între ele și cu mediul fizic în care trăiesc. Luând ca exemplu o pădure de amestec (foioase și conifere):

Habitat: Pentru un urs brun, habitatul său este pădurea însăși, unde găsește adăpost, hrană (fructe, insecte, pești, sau mici mamifere) și locuri pentru reproducere. Habitatul se concentrează pe nevoile specifice ale ursului în această pădure. Ecosistem: Pădurea de amestec ca ecosistem include ursul brun, dar și restul speciilor de plante, animale, microorganisme, precum și mediul neviu (solul, clima, apa, etc.) din pădure. În esență, habitatul se concentrează pe "unde" trăiește o specie și condițiile necesare pentru existența sa, în timp ce ecosistemul se extinde la un sistem mai larg, cuprinzând toate interacțiunile dintre organisme și mediul lor.