Biodiversitatea reprezintă totalitatea formelor pe care viața o ia pe Pământ. Implică plante, animale și microorganisme, împreună cu mediul în care trăiesc. Starea biodiversității a devenit un subiect de îngrijorare în ultimele decenii, odată ce presiunile pe care oamenii le pun asupra mediului au dus la scăderea dramatică și la dispariția multor specii de animale și plante și la distrugerea multor ecosisteme. Studiile științifice estimează că rata de dispariție a speciilor de vertebrate în ultimul secol este de cel puțin de 100 de ori mai mare decât rata naturală (Ceballos et al, 2015), indicând un eveniment de extincție. Deși au mai avut loc evenimente de extincție în masă în istoria Pământului, până acum toate au fost declanșate de cauze naturale (cum ar fi asteroizii și erupțiile vulcanice). Aceasta este prima dată în istorie când o singură specie, Homo Sapiens, a provocat efecte distructive atât de mari. Această situație a condus ca în multe cercuri științifice era geologică în care trăim să fie numită Antropocen (Termenul „Antropocen” provine din combinarea a două cuvinte grecești: „anthropos”, care înseamnă „om”, și „cene”, care înseamnă „nou”. Astfel, Antropocenul se traduce literalmente prin „noua epocă a omului”).
Acest raport și-a propus o abordare transversală a principalelor teme care definesc conceptul de biodiversitate, din poziția unor cercetători nefamiliarizați inițial cu tema care doresc să transmită mai departe ceea ce au aflat către un public mai larg. În acest sens am realizat o cercetare de birou care a implicat consultarea unor documente de politici publice naționale și internaționale, articole științifice, dar și modul în care tema apare în media și pe rețelele sociale. Totodată am desfășurat 15 interviuri cu experți în domeniu din mediul universitar, din mediul ONG și al instituțiilor publice. Experții au fost consultați atât pentru înțelegerea problemelor, cât și în procesul de explorare al oportunităților digitale și de evaluare a viabilității unor idei. Din cauză ca domeniul este foarte vast nu am putut aborda sistematic problemele pe tipuri de ecosisteme, habitate sau specii, ci ne-am concentrat pe cauzele directe și indirecte ale pierderii biodiversității, cifre și tendințe generale, urmând să le ilustrăm prin punerea reflectorului (prin capitolele de tip spotlight) pe un anumit domeniu (de exemplu “agricultura” sau “fragmentarea habitatelor”). Așadar structura raportului urmărește noțiuni generale și tendințe actuale, cât și ilustrarea acestora prin aducerea în focus a unor domenii sau teme, fără a trata toate ariile care ar fi relevante pentru o înțelegere comprehensivă a situației biodiversității în România. Cu toate că nu este comprehensiv, sperăm că raportul identifică bine aspectele transversale, aduce împreună și face accesibile niște concepte și informații deseori tehnice și disparate.
Cum s-a ajuns aici?
Creștere rapidă a populației și a nivelului de trai începând cu Revoluția Industrială a dat startul unei exploatări fără precedent a resurselor naturale. Dezvoltarea tehnologiei, a medicinei și a agriculturii mecanizate au contribuit major la o creștere a populației mondiale de la aproximativ 1 miliard de oameni în anul 1800 la peste 8 miliarde în prezent, cu o dublare a populației în ultimii 50 de ani. Revoluția Industrială a inițiat și o dependență crescută de combustibili fosili, cum ar fi cărbunele și mai târziu petrolul, care au devenit fundamentale pentru producția de energie, transport și producție.
Dar pe lângă presiunea crescută pe care creșterea populației și dezvoltarea tehnologiei le-au pus asupra resurselor, putem vorbi și despre niște dimensiuni mai puțin tangibile care stau la baza intensității cu care a fost exploatată natura. Aceste dimensiuni sunt de ordin etic, cultural, polic și chiar spiritual și țin de felul cum oamenii din societatea modernă s-au raportat la natură și la locul lor în ea. Contrar unor viziuni mai holistice în care omul este parte integrantă din natura, viziunea care s-a impus în ultimele secole în special în cultura vestică, este una în care omul se plasează deasupra naturii, ca stăpân și beneficiar al lumii naturale, natura nefiind mai mult decât un depozitar de resurse la dispoziția lui.
Concomitent, progresul economic și tehnologic a fost văzut ca singura măsură a bunăstării și ca scop ultim. La nivel de guvernanță, această concentrare pe creșterea economică la nivel agregat, măsurată prin produsul intern brut (PIB), a mascat dar a și alimentat o serie de dezechilibre majore: o inegalitate tot mai accentuată între oameni, eliberarea gazelor cu efect de seră care au dus la încălzirea globală, cât și distrugerea ecosistemelor, epuizarea resurselor și dispariția la o scară alarmantă a organismelor vii.
Dacă privim declinul biodiversității prin pierderea resurselor pe care aceasta ni le furnizează, metodele moderne de calcul cum sunt cele din Living Planet Report estimează că folosim de aproape două ori mai multe resurse (vii si nevii) decât capacitatea naturii de a le regenera. Luând natura ca un bun dat și inepuizabil, ne îndreptăm însă cu pași repezi spre limitele a ceea ce ea poate susține și astfel spre orizonturi multiple de insecuritate. Riscăm să nu ne mai putem baza ca până acum pe niște resurse esențiale sunt este apa, alimente de bază, materii prime necesare tehnologiei avansate de care azi depindem. La epuizarea resurselor se adaugă și încălzirea globală, care este în sine un efect al intensității consumului, rezultatul fiind un cerc vicios în care pierderea biodiversitatii și încălzirea globală se accentuează reciproc, ducând la fenomene meteo extreme, perturbări în asigurarea hranei și a serviciilor, sărăcie, migrație și chiar conflicte.
Având în vedere de unde pleacă criza biodiversității cât și criza climatică, acest raport susține că eforturile clasice de conservarea cum ar fi desemnarea de arii sau specii protejate sunt importante, dar redresarea biodiversitatii are nevoie de mai mult decat atat. Are nevoie de un efort coordonat la nivel global de a trece către practici de producție și de consum sustenabile, dar și de o nouă înțelegere a naturii și a relației noastre cu ea.