Environment for Romania / Protecția biodiversității

Biodiversitatea urbană

📢 Subiect în spotlight

Orașele aglomerate sunt de regulă ultimul loc la care ne gândim când vine vorba de biodiversitate. Cum am mai punctat și în introducerea acestui raport, o comună preconcepție este că locul biodiversității este în zone bine definite: la munte, în pădure, în arii protejate. Natura și orașul sunt două categorii opuse, natura fiind locul în care evadăm din când în când dintre betoanele orașului. Dar nu ar trebui să fie așa. Dar orașele sunt și ele ecosisteme vii în care abundă diferite forme de viață, interconectate prin legături complexe. Pe lângă țesutul gri de străzi, clădiri și pavaje impermeabile, orașul are și un țesut verde de parcuri, grădini, curți, terenuri abandonate sau vegetație de-a lungul râurilor. Și nu puține orașe au un țesut albastru alcătuit din râuri, pâraie, zone umede și marine.

Toate orașele ascund o diversitate surprinzătoare de specii de plante și animale, atât autohtone, cât și exotice. Spațiile verzi precum parcurile, grădinile, zonele riverane și chiar spațiile abandonate oferă habitate pentru numeroase specii de plante și animale precum arbori și arbuști, plante ornamentale, zone naturale cu specii autohtone, crescute spontan (pe pajiști, terenuri abandonate, malurile râurilor), păsări, mamifere, reptile, insecte.

Și orașele pot oferi mult mai mult în ceea ce privește natura. În condițiile schimbărilor climatice, o “înverzire” a orașelor ne-ar proteja de efectul de insulă de căldura care se creează acum vara scăzând temperatura aerului cu câteva grade, ar conferi o protecție sporită împotriva poluării, ar furniza locuri de recreere și relaxare.

Biodiversitatea în orașe nu este doar un element decorativ sau recreativ. Ea joacă un rol fundamental în asigurarea unui mediu sănătos și funcțional, în protejarea ecosistemelor și în îmbunătățirea calității vieții. Vegetația urbană ajută la reglarea temperaturilor, reducând efectul de insulă de căldură urbană. De asemenea, plantele contribuie la umiditate și la captarea dioxidului de carbon, îmbunătățind calitatea aerului. Zonele verzi, cum ar fi parcurile și grădinile, ajută la infiltrarea apei în sol, reducând riscul de inundații urbane și îmbunătățind calitatea apei prin filtrarea poluanților. O biodiversitate ridicată crește reziliența ecosistemelor urbane la perturbări, cum ar fi schimbările climatice sau invaziile de specii. Contactul cu natura și cu diversitatea biologică a orașului are efecte pozitive asupra sănătății mentale, și contribuie la creșterea calității vieții locuitorilor.

Cu toate acestea, deciziile la nivel de oraș nu iau în calcul considerente de biodiversite. Spațiile verzi urbane sunt cel mai adesea percepute doar prin valoarea lor estetică și recreativă, însă nu și nu prin biodiversitatea pe care o adăpostesc, percepție comună în rândul cetățenilor cât și al autorităților. Acest lucru este evident în felul cum sunt amenajate spațiile verzi din oraș. Administrațiile aleg cel mai frecvent să planteze vegetație ornamentală greu de întreținut, care necesită irigare intensă, tratamente cu substanțe chimice, și care este lipsită de fructe sau semințe. Aceste aranjamente de plante, deși verzi, nu atrag alte forme de viață. În jurul lor nu mai roiesc păsări, albine, fluturi, astfel că specialiștii numesc aceste tipuri de spații „deșerturi verzi”. Pentru niște spații verzi prietenoase cu mediul se recomandă alegerea plantelor native, adaptate mediului, care necesită puține resurse pentru întreținere și care sunt ospitaliere cu celelalte forme de viață. Un alt aspect ignorat chiar și de cei care promovează extinderea spațiilor verzi este prioritizarea excesivă a arborilor, în detrimentul plantelor mai joase cum sunt arbuștii sau plantele târâtoare. Împreună cu zone de iarbă și garduri verzi, acest mix continuu de plante de diferite înălțimi, este ideal pentru a găzdui și a permite mișcarea unor forme variate de viață.

Conectivitatea spațiilor verzi din orașe este extrem de importantă atunci când vorbim de biodiversitate. Toate viețuitoarele au nevoie să se deplaseze pentru ca populația lor să rămână viabilă. La fel de importantă ca suprafața spațiilor verzi este felul cum ea este legată de alte suprafețe mici și mari. Prin planificarea urbană toate spațiile verzi ar trebui să fie legate prin coridoare verzi în interiorul orașului și prin pădurile periurbane la suprafețe largi naturale din afara orașului. Vegetația de-a lungul râurilor constituie oportunitatea ideală de a se constitui în coridoare ecologice (spații care oferă posibilitatea viețuitoarelor de a se deplasa dintr-o locație în alta) dar în orașele din România majoritatea râurilor au fost îndiguite cu beton.

Pentru locuitorii orașului pare important ca interacțiunile cu speciile de plante și animale din jur să să se întâmple într-un mod controlat. Dacă vorbim despre mamifere, reptile, sau insecte, multe specii sunt nedorite sau considerate periculoase. De exemplu, șerpii sunt considerați periculoși, deși toate din speciile din mediul urban sunt neveninoase. Vegetația spontană, care presupune un număr mare de specii de plante, care la rândul lor adăpostesc multe specii de insecte, pot fi o oază de biodiversitate. Dar apariția acesteia pe terenurile abandonate sau pe marginile râurilor este văzută ca un semn de neglijență și delăsare.

Dincolo de flora și fauna din spațiul public, o parte semnificativă din suprafața verde a unui oraș (40% în cazul Bucureștiului) este spațiu privat, în mare măsură curți și grădini private. Aceste spații sunt la fel de importante pentru biodiversitate ca cele publice. Pot fi locuri de popas și hrană pentru păsări, albine, fluturi și alte insecte sau viețuitoare și contribuie la funcția de “plămân verde” al orașului. Cu toate acestea, în grădinile private abundă specii strict decorative, sterile din punct de vedere al valorii lor pentru biodiversitate. Solul este deseori acoperit cu pavaj care creeaza un strat impermeabil pentru biodiversitatea din sol, iar gazonul este și el inospitalier și necesită o cantitate mare de apă pentru irigare. Mai mult, în grădinile private și-au făcut apariția o serie de plante exotice. Neavând prădători locali, o parte din aceste plante se înmulțesc ușor și pot ajunge în zonele naturale, chiar arii protejate, unde se propagă necontrolat și pot distruge întregi ecosisteme.

Raportul de Cercetare privind Starea Mediului în București (2022), cartografiază informațiile disponibile despre problemele de mediu care afectează Bucureștiul, inclusiv cele legate de protecția biodiversității.