Suplimentul Cooltural vol.23 — Code for Romania

Bine v-am regăsit prieteni și sărbători fericite, din izolare sau din bula socială în care v-ați izolat cu cei dragi. Anul acesta a fost greu pentru noi toți, un an caracterizat de cuvinte ca frica, izolare, incertitudine dar (cel puțin pentru mine) mai ales lipsă. De la lipsa acută de socializare, la lipsurile materiale pe care mulți le-am simțit în perioada asta până la lipsa de organizare și lipsa de certitudine legată de viitor. Până și lipsa zăpezii de sărbători ne apasă. Așa că am zis să fac un supliment mai downer, așa de sfârșit de an al calamităților, în speranța că de la anul o să avem doar împliniri, până la supapa de preaplin.

Obligatoriu

Cred că suntem cel mai “umani” atât în sensul bun cât și cel rău al cuvântului când ne lipsesc lucruri. Reacțiile, bineînțeles, variază, pentru că spectrul umanității e larg, și atât Donner Party-ul cât și Grameen Bank s-au născut din lipsuri materiale. Până și materia din univers e jumătate lipsă, sau, mă rog era.

Lipsa ne face să inovăm dar și să furăm. Chiar din punct de vedere evolutiv lipsa a fost un factor important. Imaginează-ți că banda ta de vânători culegători vânează mamuți. Vânătoarea dă greș și din lipsa asta de mamut culegătorii ajung să fie importanți. Așa ajungi să consideri toți membrii egali. Există și contraargumente dar și niște idei interesante despre vânători-culegători și despre nașterea depresiei, ca adaptare timpurie la lipsă. Din lipsă s-a născut și agricultura timpurie, ba chiar și cea organizată, deși abundența materială (dacă e chiar abundență) a dus adesea la lipsă de timp. Abundența materială dusă la extrema logică în care avem roboți care ne fac curat prin casă duce și ea la alte lipsuri.

Lipsa de timp e ceva cu care ne confruntăm cu toții zi de zi, zoom de zoom. Bașca lipsa de productivitate. În mare pentru că nu am reușit să ne adaptăm la un fel nou de a lucra în ciuda schimbării rapide de paradigmă. Dar, cine știe , poate că ăsta e un lucru bun. Câteodată, mai ales pe fundalul unei pandemii care ne-a schimbat tuturor viețile, e bine să conceptualizăm mai bine ce înseamnă lipsă și pierdere. Așa că goliți-vă mintea câteva minute și haide înainte de sezonul abundenței și al salatei boeuf (același lucru, de fapt) să ne gândim un pic la ce înseamnă lipsă.

Nu de altul dar de la anul, odată cu vaccinul ne întoarcem la programul stabilit de consumerism mindless și lipsă.. De control. La mulți ani și sărbători abundente, sau frugale, sau cum le preferați voi prieteni.

#Cooltură

Chiar dacă vorbim despre lipsă, cooltura nu lipsește nici azi!

Filmul Săptămânii

The Invisible Man (2020, Leigh Whannell) - Whannell scrie horror de mulți ani, a bătut în clape la filme ca Saw, Insidious și cam tot ce a regizat James Wan. Vă spun cu mâna pe inimă că The invisible man e cel mai scary lucru scos anul ăsta, și nici măcar nu e film horror! Iei o poveste clasică: Gollum asta, inelul lui Gyges Becali aia și se adaugă o doză letală de psihopatie, abuz și #metoo. Dacă adăugăm la asta un performance de zile mari din partea lui Elizabeth Moss, această Meryl Streep în devenire iese un film tensionant dar fantastic.

Cartea Săptămânii

Rugăciune pentru Cernobîl (1997, Svetlana Aleksievici) - Jurnalista laureată cu Nobel Aleksievici a scris unele dintre cele mai interesante cărți despre Cernobîl, un narativ plin de suflet (rusesc), spaimă (rusească) și înțelegere despre unul din cele mai mari dezastre ale URSSului și a lumii. Și nici măcar nu e cea mai bună carte a sa! Rugăciune pentru Cernobîl ar trebui să fie lectură obligatorie nu doar pentru cei care vor să înțeleagă Sistemul 9cu s mare) Sovietic care a dus la dezastrul nuclear din vecini, dar pentru a înțelege oamenii care au dus la acest dezastru și oamenii de azi care i-au urmat. Citiți Aleksievici, e not terrible, ci great.

Serialul Săptămânii

The (F***ing) Mandalorian (2019-2020 Disney) - Prieteni, după ce v-a învățat să faceți swinging, Povești de crăciun comice, mâncare, universuri cinematice și desene animate doar că neanimate, Jon Favreau vă învață, odată pentru totdeauna cum se face Star Wars. JJ Abrams, Rian Johnson, Kathleen Kennedy, ziceți bogdaproste, omul ăsta a reinventat Star Wars mai ceva decât nevasta lui Lucas când a salvat filmul original din mâinile “genialului” său soț. Mandalorian e lectură obligatorie, dacă nu vă uitați vi se retrage nerd card-ul.

Jocul Săptămânii

Cyberpunk 2077 ( 2020, PC pentru că pe restul platformelor e mai buggy) Da, e plin de bug-uri, da, pe PS4 arată ca o glumă proastă, de a ajuns Sony să facă seppukku da, a fost overhyped dar Cyberpunk e unul din cele mai mișto jocuri open world pe care le-am jucat până acum. Combat-ul nu e grozav la început, mașinile se mișcă groaznic și jocul ia o groază de puncte minus la capitolul polish (și nu doar pentru că dev-ii sunt polonezi hehe) dar storytelling-ul și mai ales lumea din Cyberpunk, verticalizată, accesibilă, VIE este fenomenală. Poate nu merită game of the year, dar game of the week e sigur.

Internetul săptămânii

Nu putem să vorbim despre lipsă și pierdere fără să vorbim despre loss. Loss e o memă atât de cunoscută că s-a scris despre ea în NY Mag și în tratate online de filosofie după zece beri. S-au făcut video-uri de 35 de minute despre loss. Loss a ajuns o memă meta, și după aproape zece ani de faimă nu pare să plece undeva vreodată..

Random-ul săptămânii

Nu știu de unde a apărut tipa asta ( ba știu, scrie în video-uri, de pe tiktok) dar nu am mai râs ca la personajele ei dezvoltate în clipuri de 2-3 minute de foarte, foarte mult timp. Ba da, știu, de la video-ul ăsta n-am mai râs așa.

Playlist-ul Săptămânii

Playlistul săptămânii ne vine de la colega Andreea Popescu, care a compus un maxi mix care m-a lăsat absolut perplex. Arareori găsești Tommy Cash, Puscifer și Nick Cave în același playlist. Când nu mă lasă pe mine perplex Andreea unge rotițele Civic Labs astfel încât soluțiile noastre să ajungă la sponsori și parteneri din sectorul ONG. Muncă fundamentală, esențială pe ritmuri de Macanache și NIN.