Education for Romania / Jurnaliști eficienți

Probleme privind conținutul - produsele media

Atât resursele financiare, cât și resursele umane și aptitudinile menționate în capitolele anterioare sunt investite pentru a crea un produs media, fie că acesta este un articol scris, o emisiune TV, o emisiune radio sau diverse formate media digitale (spre exemplu, podcasturi). În realizarea acestui conținut, prioritatea principală a jurnalistului este interesul public – de a informa publicul într-un mod obiectiv, echidistant și contextual despre evenimentele și subiectele care influențează traiul și dezvoltarea cetățeanului și a societății.

Cu toate acestea, interesul public, definit ca relevanță pentru societate, începe să piardă din ce în ce mai mult teren în fața atracției manifestate de publicul general față de scandaluri, povești senzaționaliste și divertisment. Acești factori sunt amplificați atunci când vorbim despre mediul online, unde capacitatea de concentrare este mai scăzută și conținutul este și el adaptat mediului. În acest capitol explorăm factorii care influențează conținutul produselor media, de la prioritizarea cantității la tabloidizare, conținut original redus și un ciclu scurt de proeminență a știrilor.

Pentru anumite organizații de presă (redacții online, televiziuni etc.), publicitatea este criteriul dominant după care își evaluează activitatea – iar publicitatea înseamnă prioritizarea cantității și a vizualizărilor în detrimentul calității. Această abordare este cauzată de modelul financiar dominat de publicitate al presei, descris în problemele anterioare: când sunt încheiate astfel de contracte, multe companii sunt mai puțin interesate de integritatea sau de profesionalismul organizațiilor media și mai mult de numărul de persoane care accesează conținutul și care ar vedea reclamele respective. Această dinamică generează presiune asupra organizațiilor media de a atrage vizualizări, adesea recurgând la producerea unor cantități mari de conținut livrat într-un interval de timp foarte scurt, ceea ce afectează calitatea acestuia. Presiunea poate determina și adoptarea unui conținut de tip clickbait – titluri sau subiecte senzaționaliste, menite să incite și să provoace emoții intense, mai degrabă decât să informeze cu privire la realități.

Situația este amplificată și de mutarea în online, mai precis de dependența din ce în ce mai mare de platforme de socializare și de căutare (de tip Facebook, respectiv Google), folosite pentru a crea vizibilitate pentru acel conținut media. Acest tip de platforme operează pe baza unor algoritmi de sortare care prioritizează un anumit tip de conținut în fața altuia și crește posibilitatea ca acesta să apară în căutările sau în feedul rețelelor de socializare al utilizatorilor. Prioritizarea este fie cumpărată, fie se face pe baza unor criterii insuficient cunoscute publicului larg, printre care preferințele utilizatorului, dar și șansele de popularitate ale conținutului – cel incitant, polarizant, fiind unul care atrage publicul. Preferința pentru conținut incitant este reflectat și de o analiză Ethical Media Alliance din 2023 care arată că știrile consumate de public prin platforma Google sunt dominate de subiecte mondene (58,6%) sau concentrate pe subiecte sexuale (31,3%), numai 3,5% fiind reprezentate de știri verificate.

Consecința este că multe organizații de presă se concentrează predominant pe a obține vizualizări, pentru a atrage publicitate și pentru a fi promovate de algoritmii de sortare ai platformelor online. Cererea din partea publicului când vine vorba de produsele acestei abordări, dar și lipsa multor companii de interes în calitatea lor, permit perpetuarea modelului și fac dificilă o schimbare.

Prioritizarea vizualizărilor afectează și felul în care știrile sunt transmise și se remarcă o tabloidizare: multe sunt prezentate într-un mod exagerat sau alcătuite din aspecte mondene, care au importanță limitată (spre exemplu, evenimente din viața personală a unor politicieni). Multe informații transformate în știri provin direct de pe conturile de socializare ale vedetelor sau politicienilor, adesea fiind selectate în mod intenționat pentru a publica doar părțile considerate suficient de incitante. Alte știri pornesc din informații veridice, dar care sunt ulterior ambalate într-un mod senzaționalist, cu cuvinte puternice și un limbaj adesea agresiv. Perspectiva este una exagerată, menită să stârnească emoții puternice sau dezbatere, cu titluri șocante și o abordare de tip „breaking news” (știri de ultimă oră, exclusive) pentru aproape orice subiect.

Aceste abordări nu sunt fără consecințe: ele afectează credibilitatea presei în general, întrucât o parte importantă din public își pierde încrederea în informațiile pe care le primește și îi este dificil să distingă între conținutul veridic și cel de tip tabloid. Mai multe aspecte privind felul în care publicul interacționează cu presa vor fi abordate în capitolul următor.

Când vine vorba de știri, conținutul original este în scădere, multe subiecte și informații fiind reciclate de o parte dintre organizațiile media. O practică din ce în ce mai comună este aceea de a prelua informații de pe rețele de socializare. Acestea sunt preluate de la diverse agenții sau de la alte surse de presă, apoi sunt republicate cu schimbări minore sau reîmpachetate pentru site-ul propriu, de multe ori fără a cita sursa inițială.

Mai mult, munca pe teren s-a redus considerabil: multe informații nu sunt obținute direct de la surse, prin interacțiune cu persoanele relevante pentru subiect, ci sunt preluate. Această abordare este cauzată, pe de o parte, de presiunile comerciale și nevoia de a crea cât mai mult conținut cu un număr mic de jurnaliști, ceea ce reduce semnificativ timpul disponibil unui jurnalist de a se gândi la subiecte originale și de a le cerceta pe teren. Pe de altă parte, este cauzată și de resursele financiare limitate, întrucât munca pe teren poate fi una costisitoare (bani de deplasare, de cazare – dacă durează mai mult timp etc.).

Anumite tipuri de subiecte sunt ignorate sau abordate într-un mod incomplet sau părtinitor în presa mainstream. Pe de o parte, există reticențe de a aborda anumite subiecte din cauza unor potențiale influențe politice care, din motive de interes personal, doresc ca subiectele să nu devină publice. În această situație, aspectele respective fie sunt ascunse în totalitate, fie sunt prezentate într-un mod superficial. Astfel, există o anumită parte a presei care își adaptează conținutul în funcție de puterea politică și îl ajustează de fiecare dată când aceasta se schimbă.

Pe de altă parte, sunt anumite teme față de care există prejudecăți, de cele mai multe ori cauzate de o lipsă de înțelegere. Acestea se regăsesc în mod preponderent în zona socială și cea a minorităților (etnice, sexuale, persoane cu dizabilități etc.), și sunt de multe ori o oglindă a perspectivei societății românești asupra acestor aspecte. În astfel de situații, subiectele fie sunt abordate într-un mod incomplet și necontextualizat, fie sunt chiar formulate într-un mod discriminatoriu, în anumite cazuri.

Deși există și excepții, majoritatea subiectelor care necesită mai mult timp pentru a fi dezvoltate sunt abordate de presa independentă, și nu de cea mainstream. Această discrepanță nu este neașteptată, întrucât un număr mare al jurnaliștilor care lucrează în presa independentă provin din fostele departamente de investigații ale redacțiilor mainstream, departamente desființate. Diferența este cauzată, în principal, de faptul că în presa mainstream ritmul de publicare este unul rapid, iar jurnaliștii simt presiuni adiționale să producă cât mai mult conținut. Astfel, un subiect care necesită documentare pentru o perioadă mai lungă (câteva luni) are șanse mici de a fi selectat, pentru că nu există resursele necesare pentru dezvoltarea lui. În schimb, presa independentă are un ritm propriu de muncă, un ritm care permite mai multă libertate în alegerea subiectelor și o flexibilitate mai mare a timpului. Acest ritm uneori vine însă la schimb cu o precaritare financiară mai mare.

În același timp, conform interviurilor realizate cu experți, s-a constatat că subiectele mai extinse abordate de presa mainstream sunt adesea analizate dintr-o singură perspectivă, în ciuda faptului că ar fi necesare mai multe nuanțe pentru a le reflecta în întregime. Cauza este aceeași lipsă de resurse (umane și de timp) menționate anterior, care limitează capacitatea de a investiga subiectul în detaliu și de a-l înțelege dincolo de imaginea generală.

În dezvoltarea unui subiect, accesul la surse – persoanele implicate, fie ele politicieni, profesioniști din domeniu sau publicul general – este esențial. Cu toate acestea, accesul la surse a devenit din ce în ce mai dificil pentru jurnaliști, pe de o parte din cauza restricțiilor din timpul pandemiei COVID-19 (2020-2023), însă și din cauza încrederii tot mai reduse în presă. Stabilirea unei rețele de contacte este esențială nu doar pentru obținerea informațiilor, ci și pentru a le valida. O astfel de rețea se dezvoltă doar prin intermediul interacțiunilor, discuțiilor și pe principiul încrederii reciproce. În timpul pandemiei COVID-19 aceste interacțiuni au fost mult reduse din cauza măsurilor de carantină și de limitare a mișcării. Ca urmare a acestei perioade, în multe situații, contactul bazat pe încredere cu sursele a dispărut, iar oamenii devin tot mai reticenți în a răspunde la solicitările de discuții. Reticența este amplificată și de o scădere generală a încrederii publicului în presă, un aspect ce va fi discutat în capitolul următor.

Marea majoritate a știrilor parcurg un ciclu scurt: devin proeminente în atenția publicului pentru doar câteva zile, apoi sunt uitate și înlocuite de subiecte noi, care urmează același model ciclic. Pe de o parte, situația este cauzată de faptul că, în afara unor evenimente majore cu impact sever asupra oamenilor (spre exemplu, un război), marea majoritate a știrilor abordează subiecte care par externe preocupărilor de zi cu zi ale publicului. Astfel, atenția lor către subiect există pe moment, dar dispare de multe ori odată cu închiderea postului TV sau articolului online din care au aflat informația. Situația este amplificată și de cantitatea foarte mare de informații cu care persoanele se confruntă în fiecare zi (provocată de goana pentru vizualizări menționată anterior), ceea ce îi poate face să se simtă copleșiți, sporind șansa ca informația să fie uitată.

Pe de altă parte, ciclul scurt este influențat și de faptul că adesea știrile au consecințe reale foarte limitate, dacă nu total absente. Spre exemplu, atunci când este descoperită o abatere severă a unei figuri politice, dezvăluirea are efecte limitate asupra carierei acesteia. Fie este însoțită de sancțiuni reduse, fie, chiar dacă persoana este demisă din funcțiile pe care le deține sau se retrage de bunăvoie, aceasta revine în scurt timp pe scena politică. Deși asigurarea consecințelor și reacției este în afara controlului jurnalistului, în mod inevitabil, consecințele limitate sau inexistente reduc impactul și potența materialelor media. Acest aspect poate genera nemulțumire în rândul publicului și îl poate determina să perceapă știrile și presa ca fiind lipsite de relevanță, conducând la decizia de a renunța la urmărirea lor. În absența audienței, importanța și vizibilitatea acestor știri scad, contribuind astfel la diminuarea ciclului lor de viață.

Astfel, este creat un cerc vicios în care ciclul știrilor este unul scurt pe fondul consumului publicului, iar consumul publicului este limitat pe fondul numărului mare de știri cu consecințe limitate. Această situație încurajează o tratare superficială a subiectelor și o prioritizare a vitezei în fața calității, pentru a asigura conținut media nou atunci când ciclul unei știri expiră.