Education for Romania / Învățământ universitar de calitate

Studiile postuniversitare sunt tot mai puțin atractive pentru studenți

După absolvirea studiilor de licență, studentul poate opta fie pentru părăsirea mediului universitar, fie pentru specializarea adițională prin studii de master și, ulterior, continuarea traseului academic și de cercetare prin studii de doctorat. Numărul de studenți care aplică la aceste două tipuri de programe este, însă, în scădere, iar implicarea lor pe parcursul programelor este deseori scăzută. Aceste aspecte vor fi explorate mai în detaliu în secțiunea ce urmează, pentru fiecare tip de program postuniversitar în parte.

Studiile de master au scopul de a aprofunda cunoștințele și aptitudinile dobândite în timpul licenței și de a sprijini specializarea. Numărul de persoane înscrise la master în România este în scădere: conform Raportului privind starea învățământului superior publicat de Ministerul Educației în 2023, au fost doar 102.975 de persoane înscrise la master în anul universitar 2022-2023, cu aproape 10.000 de studenți (aproape 9%) mai puțin față de anul precedent (și cel mai mic număr din 2014 până în prezent). Ei reprezintă doar aproximativ 19% din numărul total de studenți înscriși în învățământul superior. Dintre aceștia, numărul cel mai mare se regăsește în domeniul Afaceri, administrație și drept (26.253), urmat de domeniul Inginerie, prelucrare și construcții (22.120), iar cel mai mic număr se regăsește în domeniul Agricultură, silvicultură, piscicultură și științe veterinare (4.168) și Sănătate și asistență socială (3.991). Uneori, studentul poate opta pentru un master în străinătate, caz în care nu este inclus în cifrele menționate anterior.

Această continuitate limitată între licență și master se datorează mai multor factori menționați în discuțiile purtate cu experți, printre care percepția studentului că studiile de master nu ar aduce neapărat un plus de cunoaștere față de licență și că nu sunt necesare pentru a găsi un loc bun de muncă (în special printre studenți deja angajați din timpul licenței). Experții consultați au menționat drept posibilă cauză și o consiliere limitată a opțiunilor de masterat pentru studenții de licență. În același timp, experții consultați au semnalat și existența unui număr de studenți care continuă studiile de master din inerție, din percepția că aceasta este următoarea etapă ce trebuie urmată, și nu dintr-o dorință de a-și continua formarea. Pe de altă parte, peste o treime dintre studenții masteranzi nu ajung să-și finalizeze studiile. Un studiu UEFISCDI pe tema abandonului în învățământul superior, publicat în 2022, evidențiază faptul că 39,4% dintre persoanele înscrise la masterat în 2015 nu au absolvit niciun program de master. În ceea ce privește rata totală a abandonului pe programe de master, pentru cohorta din 2015 aceasta are valoarea de 42%, dintre care 42,85% au abandonat programul de master după primul an de studii. Similar, pentru cohorta din 2016 rata totală de abandon este de 41,5%, dintre care 34,88% au abandonat după primul an de studii. Rata de abandon cea mai redusă se regăsește în domeniul de Științe biologice și biomedicale și cel de Sport și educație fizică, iar cea mai mare în cadrul domeniului de Științe inginerești și celui de Matematică și științe ale naturii pentru ambele cohorte.

Din interviurile cu experți, a reieșit că uneori curriculumul programelor de master nu este semnificativ diferit de cel al programelor de licență din cadrul aceleiași facultăți. O situație tributară unui număr de factori, cum ar fi nevoia de a familiariza și aduce la curent cu domeniul persoane venite din alte domenii de studiu. Nevoia de a alinia cunoștințele masteranzilor care vin din specializări diferite poate conduce la conținut aparent repetitiv pentru persoane care au studiat și la licență în cadrul aceluiași domeniu, ceea ce poate contribui la decizia studentului de a nu continua cu masterul, sau chiar de a opta pentru unul în afara domeniului sau a țării. Pe de altă parte, alte masterate care au cursuri mai avansate întâmpină dificultăți în a susține studenții care vin din alte arii curriculare și trebuie adaptați la programul lor.

Un alt aspect este efortul de a crea o curriculă nouă de program de masterat, inclusiv nevoia de a avea cadre didactice pregătite în astfel de domenii specializate pentru a proiecta și ține astfel de cursuri. Nu în ultimul rând, există un număr semnificativ de facultăți care deși oferă programe de masterat diverse, nu sunt promovate în mod eficient, pentru ca viitori masteranzi să înțeleagă cum pot contribui spre dezvoltarea lor profesională.

Studiile de masterat pot fi urmate de studii doctorale, importante în special pentru persoanele care doresc o carieră academică, dar deschise oricui are un anumit subiect de interes și dorește să-l aprofundeze și să-și dezvolte aptitudinile de cercetare. Date Eurostat din 2022 pun România pe poziția 19 din 26 de țări membre ale Uniunii Europene când vine vorba de numărul total de studenți doctoranzi (22.394 de studenți doctoranzi). Comparativ, cele mai mari numere de studenți doctoranzi se regăsesc în Spania (97.749 de studenți doctoranzi) și Germania (200.307 de studenți doctoranzi), iar cele mai mici numere în Malta (655 de studenți doctoranzi) și Luxemburg (1029 de studenți doctoranzi). Relativ la numărul total de studenți, procentul de studenți doctoranzi din numărul total de studenți din România se situează însă pe o poziția mai ridicată - poziția 15 din 26 țări membre UE. România are conform datelor Eurostat aproximativ 4% studenți doctoranzi, comparativ cu 6.3% în Cehia și 13,3% în Luxemburg (țările cu cele mai mari procente), respectiv 1,7% în Italia și 1,9% în Polonia (cele cu procente mai scăzute).

Experții consultați au evidențiat un număr de factori care pot determina decizia studentului de a nu urma un program de doctorat. Studentul masterand la final de program este în general angajat și nu este neapărat interesat de doctorat. Acesta poate considera că jobul îi va fi mai de ajutor în viitor, salariul pe care îl obține pe piața muncii fiind unul mai atractiv decât finanțarea primită în cadrul doctoratului (o posibilă bursă de studii, calculată pe baza salariului minim), și nu este dispus să împartă timpul disponibil între meserie și studii. În plus, experții consultați au menționat și faptul că studentul masterand nu înțelege mereu în ce constau studiile doctorale, iar schimbarea semnificativă a modului de lucru și structurii generale față de licență și master (studiile nu mai sunt concentrate pe cursuri, ci în principal pe cercetarea proprie a studentului și interacțiunea sa cu coordonatorul) poate crea o anumită reticență de a-l urma.

Și dintre studenții doctoranzi care există, nivelul de implicare de-a lungul anilor de studiu este unul care variază. În unele cazuri, nivelul de interes scade pe parcursul anilor, rezultând în final în decizia de abandon. Conform unui studiu UEFISCDI pe tema abandonului publicat în 2022, rata abandonului pentru studenții înscriși la studii doctorale în 2015 este de aproximativ 70% - procentul a fost calculat pe baza finalizării în studiilor în cadrul duratei programului de studiu (3 sau 4 ani), cu o prelungire de maxim 2 ani. În alte cazuri, doctorandul se poate confrunta cu dificultăți sau obstacole când vine vorba de dezvoltarea sa ca cercetător. Un număr semnificativ al studenților doctoranzi au și loc de muncă pe perioada studiilor, ceea ce reduce din timpul disponibil cercetării. În același timp, deschiderea mediului de cercetare față de doctorand variază de la domeniu la domeniu și facultate la facultate, când vine vorba de oportunități de colaborare, de publicare sau de participarea la conferințe relevante.