Sari la conținut

Health for Romania / Spitale funcționale

Principalii actori din domeniu


INSTITUȚII PUBLICE ROMÂNEȘTI

Ministerul Sănătății (MS)

Sectorul sanitar public din România este coordonat de către Ministerul Sănătății, instituție cu rol central în asigurarea, reglementarea și monitorizarea accesului public la serviciile de sănătate. Ministerul Sănătății este responsabil cu elaborarea de politici, strategii şi programe de acțiune în sectorul sănătății cu scopul de a-l face modern, accesibil și echitabil, dar și cu coordonarea serviciilor publice de sănătate. Ministerul Sănătății este, astfel, responsabil să răspundă nevoilor de sănătate ale cetățenilor, având capacitatea de a contribui la îmbunătățirea stării de sănătate a populației.

În plus, MS colaborează cu CNAS pentru a asigura finanțarea adecvată a spitalelor, monitorizând calitatea și eficiența serviciilor medicale oferite și are responsabilitatea de a promova formarea profesională continuă a personalului medical.

Conform datelor recente, aproximativ 58 de spitale la nivel național se află sub coordonarea directă a Ministerului Sănătății, spitale ce beneficiază de finanțare parțială din bugetul de stat.

La nivel județean, structurile deconcentrate ale Ministerului Sănătății sunt Direcțiile de Sănătate Publică (DSP-uri). La rândul lor, acestea joacă un rol important în facilitarea interacțiunii dintre cetățean, servicii de sănătate și minister.

Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate (ANMCS)

În România, începând din anul 2015, asigurarea continuă a calității serviciilor medicale și a siguranței pacientului este responsabilitatea principală a Autorității Naționale de Management al Calității în Sănătate. Această instituție publică, sub îndrumarea Ministerului Sănătății, are ca principale roluri acreditarea unităților sanitare, elaborarea strategiei naționale pentru asigurarea calității în sistemul de sănătate, precum și promovarea și derularea de activități de cercetare în domeniu cu scopul de a facilita dezvoltarea sectorului sanitar și de a-l alinia cu standardele europene și internaționale.

Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR)

Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR) este o instituție publică subordonată Ministerului Sănătății, ce elaborează strategii și politici naționale în domeniul medicamentului și dispozitivelor medicale. Astfel, ANMDMR este autoritatea națională responsabilă pentru reglementarea și controlul medicamentelor de uz uman, al dispozitivelor medicale și pentru evaluarea tehnologiilor medicale.

Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS)

Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) este o instituție publică de interes național care gestionează și administrează sistemul de asigurări sociale de sănătate în România. Instituția joacă un rol cheie în accesul public la sistemul sanitar, una dintre atribuțiile principale fiind stabilirea contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, după consultarea cu toți actorii naționali relevanți. Astfel, CNAS joacă un rol central în finanțarea spitalelor din România prin colectarea contribuțiilor de asigurări de sănătate și redistribuirea acestora către unitățile medicale pe baza contractelor de furnizare de servicii. Spitalele sunt finanțate în funcție de volumul și tipul serviciilor medicale prestate, utilizând sistemul DRG (Diagnostic Related Groups) pentru decontarea costurilor.

În subordinea CNAS se află și Casele de Asigurări de Sănătate Județene și cea a Municipiului București (CJAS-uri, respectiv CASMB), Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului (CASMTCT), cât şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti (CASAOPSNAJ). Toate au personalitate juridică și bugete proprii, însă activitatea lor este subordonată CNAS.

Institutul Național de Management al Serviciilor de Sănătate (fosta Școală Națională de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar - SNSPMPDSB)

SNSPMPDSB a fost înființată în anul 2009, ca organizație cu personalitate juridică, sub directa coordonare a Ministerului Sănătății, după comasarea Şcolii Naţionale de Sănătate Publică şi Management Sanitar Bucureşti cu Centrul Naţional de Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti.

Printre atribuțiile sale, conform legislației de înființare, se regăseau: organizarea de cursuri de formare în managementul serviciilor de sănătate, economia sanitară şi managementul financiar, managementul cabinetului medical şi promovarea sănătăţii. Organizația gestionează platforma PerfMed, care oferă cursuri online de educație medicală continuă și poate elibera certificate de formare care sunt atestate de Ministerul Sănătății și al Educației.

De asemenea, instituția acordă asistenţă tehnică în domeniul sănătăţii publice şi al managementului sanitar, având un rol tehnic şi profesional în dezvoltarea strategiilor de sănătate publică. Și nu în ultimul rând, are atribuții de cercetare-dezvoltare în domeniul managementului serviciilor de sănătate. Din octombrie 2022, instituția s-a reorganizat și atribuțiile au fost preluate de Institutul Național de Management al Serviciilor de Sănătate (INMSS). 

INMSS este specializat în programe de formare post-universitară în sănătate publică, management şi administrația serviciilor de sănătate şi asigură acreditarea, organizarea şi certificarea programelor de educaţie medicală continuă şi dezvoltare profesională pentru personalul din sistemul sanitar din România și desfășoară proiecte și activități de cercetare în domeniul managementului sanitar.

Institutul Național de Sănătate Publică (INSP)

Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) este o instituție publică cu personalitate juridică, care funcționează sub autoritatea Ministerului Sănătății, înființată prin Legea nr. 329/2009. INSP are rolul de a coordona tehnic și metodologic activitățile de sănătate publică, elaborează și implementează strategii pentru prevenirea bolilor, controlul bolilor transmisibile și netransmisibile, precum și pentru gestionarea politicilor de sănătate publică la nivel național și regional. Printre obiectivele principale ale institutului se numără prevenirea și controlul bolilor, monitorizarea sănătății în relație cu mediul și sănătatea ocupațională, promovarea sănătății și educația pentru sănătate, elaborarea reglementărilor în domeniul sănătății publice, gestionarea sistemelor informaționale și a bazelor de date în domeniul sănătății publice, precum și elaborarea indicatorilor de evaluare a stării de sănătate și a performanței rețelei sanitare.

Administrațiile locale

Administrațiile locale, prin consiliile județene și consiliile locale, au și ele un rol important în administrarea unităților spitalicești aflate în subordinea lor. Consiliile județene sunt responsabile pentru spitalele de pe teritoriul județului, cu excepția celor subordonate direct Ministerului Sănătății, având autoritatea de a aproba bugetele acestora, de a coordona strategii de dezvoltare și de a investi în modernizarea infrastructurii și a echipamentelor spitalicești. Consiliile locale, la nivelul municipiilor și orașelor, se ocupă de spitalele locale, gestionează fondurile necesare și se asigură că unitățile spitalicești dispun de resursele necesare pentru a funcționa corespunzător.

Agenția Națională pentru Dezvoltarea Infrastructurii în Sănătate (ANDIS)

Conform OUG nr. 76 din iunie 2022, Agenția Națională pentru Dezvoltarea Infrastructurii în Sănătate (ANDIS) este un organ de specialitate al administrației publice centrale în domeniul sănătății, înființat pentru a coordona și implementa inițiativele de dezvoltare a infrastructurii în sectorul sănătății. ANDIS a fost creată prin preluarea activității și a personalului Direcției de monitorizare și implementare a spitalelor regionale din cadrul Ministerului Sănătății. Principalul său rol este de a gestiona proiectele de infrastructură sanitară, având ca obiectiv principal îmbunătățirea și modernizarea unităților medicale din România, pentru a asigura condiții mai bune de îngrijire a pacienților și a optimiza serviciile de sănătate oferite populației.


INSTITUȚII ALE UNIUNII EUROPENE

Comisia Europeană

Comisia Uniunii Europene este corpul executiv al Uniunii Europene. Aceasta administrează acțiunea UE prin Directorate Generale împărțite pe domenii precum ministerele unui stat. Comisia este singura instituție abilitată să propună inițiative legislative, în timp ce Parlamentul European poate emite doar recomandări, iar Consiliul Uniunii Europene are un rol legislativ complementar, dar mai puțin extins. Direcția pentru Sănătate și Siguranță Alimentară (DG SANTE) a Comisiei sprijină statele membre prin propuneri legislative, finanțare, coordonarea schimbului de bune practici și promovarea sănătății publice.

Alături de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și Observatorul European pentru Sisteme și Politici de Sănătate, Comisia publică anual rapoarte privind starea sănătății populației, oferind o evaluare detaliată a sistemelor de sănătate din statele membre. Printre alte inițiative putem aminti: EU4Health, un program amplu care își propune consolidarea capacității de răspuns a sistemelor de sănătate, prevenției și transformării digitale a serviciilor medicale în toate statele membre; Spațiul European de Date în Sănătate (EHDS), un program de integrare a datelor medicale între țări, ce ar facilita schimbul sigur de date medicale, accesul pacienților la propriile date și îmbunătățirea cercetării și inovației în domeniu.

Parlamentul European

Parlamentul European este principalul organ legislativ al Uniunii Europene, echivalent majorității parlamentelor naționale ale statelor membre. Deși este singura instituție aleasă direct de cetățenii europeni, la fiecare 5 ani, Parlamentul nu are drept de inițiativă legislativă. Totuși, acesta joacă un rol esențial în procesul legislativ, având puterea de a modifica sau adopta legislația propusă de Comisia Europeană și de a stabili bugetele pentru programele de sănătate, susținând inițiative precum Horizon Europe, care include fonduri pentru sănătatea digitală și inovațiile în spitale.

Consiliul Uniunii Europene

Consiliul Uniunii Europene este un organism legislativ al Uniunii Europene format din miniștrii sănătății din statele membre, grupați în funcție de domeniul de expertiză. Președinția Consiliului se rotește odată la șase luni, pentru a permite tuturor statelor membre să contribuie la ariile care le interesează. Astfel, atunci când se discută probleme din domeniul sănătății, miniștrii de sănătate din toate statele membre se reunesc pentru a propune proiecte de lege.

Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA)

Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) joacă un rol esențial în asigurarea accesului pacienților europeni la medicamente sigure și eficiente. EMA evaluează și autorizează medicamentele pentru piața Uniunii Europene, iar Comisia Europeană acordă autorizația de punere pe piață pe baza evaluărilor EMA. După autorizare, EMA monitorizează siguranța medicamentelor, colectează date despre efectele adverse și intervine, dacă este necesar. De asemenea, agenția sprijină inovația în domeniul farmaceutic, oferă ghiduri și stimulente pentru cercetători și contribuie la progresul tratamentelor și la îmbunătățirea sănătății publice.


ORGANIZAȚII INTERGUVERNAMENTALE

Organizația Mondială a Sănătății (OMS)

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) este o agenție specializată a Națiunilor Unite, înființată în 1948, cu sediul la Geneva, Elveția. Misiunea sa principală este de a promova sănătatea globală, de a oferi leadership în problemele de sănătate publică și de a răspunde la urgențele sanitare. OMS dezvoltă politici de sănătate bazate pe dovezi, stabilește standarde internaționale de sănătate și desfășoară cercetări pe o gamă largă de subiecte legate de sănătate, inclusiv boli transmisibile și netransmisibile, sănătatea maternă și a copilului, precum și sănătatea mediului. Cu 194 de state membre, organizația colaborează cu acestea pentru a le sprijini în atingerea celor mai înalte standarde de sănătate pentru populațiile lor. În acest context, personalul OMS din diverse țări oferă consultanță ministerelor sănătății și altor sectoare în probleme de sănătate publică, facilitând planificarea, implementarea și monitorizarea programelor de sănătate.

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (Organisation for Economic Co-Operation and Development)

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) este o organizație internațională care lucrează la crearea de standarde internaționale înalte pentru politici economice sustenabile. Momentan, România se află în poziția de stat candidat, însă OECD desfășoară anual alături de OESSPS cercetări asupra situației sistemului de sănătate din țară, oferind recomandări.

Observatorul European pentru Sisteme de Sănătate și Politici de Sănătate (OESSPS)

Observatorul European pentru Sisteme de Sănătate și Politici de Sănătate (OESSPS) este o inițiativă a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) care furnizează date și informații despre sistemele de sănătate din Europa. OESSPS are ca scop să sprijine țările în dezvoltarea și implementarea unor politici de sănătate eficiente și sustenabile. Prin intermediul unei rețele de experți, OESSPS colectează, analizează și distribuie informații esențiale, inclusiv studii de caz și bune practici, pentru a ajuta factorii de decizie să abordeze provocările din domeniul sănătății. Observatorul se concentrează pe aspecte precum accesul la îngrijire, calitatea serviciilor și eficiența sistemelor de sănătate, promovând colaborarea între țările europene și facilitând schimbul de cunoștințe pentru îmbunătățirea sănătății publice.

Banca Mondială

Banca Mondială este o organizație internațională, interguvernamentală, a cărei competență se extinde în toate domeniile majore de dezvoltare (printre care și sănătatea), oferind ajutor tehnic și financiar țărilor care se confruntă cu dificultăți în acest sens. De-a lungul colaborării sale cu Banca Mondială, România a beneficiat de suportul organizației în ceea ce privește dezvoltarea economică, în special imediat după căderea regimului comunist, atunci când haosul provocat de tranziția de la o economie centralizată, la una de piață a fost resimțit inclusiv la nivelul sistemului de sănătate publică.

ORGANIZAȚII INTERNAȚIONALE NEGUVERNAMENTALE

European Health Management Association

Asociația Europeană pentru Managementul Sănătății (EHMA) este o organizație internațională non-profit dedicată îmbunătățirii managementului sănătății și sistemelor de sănătate în întreaga Europă. Misiunea sa principală este de a promova guvernanța eficientă a sistemelor de sănătate și de a facilita colaborarea între actorii din domeniul sănătății. EHMA reunește manageri din domeniul sănătății, profesioniști, cercetători, educatori și factori de decizie pentru a împărtăși cunoștințe, bune practici și soluții pentru provocările cu care se confruntă sistemele de sănătate. Printre activitățile sale se numără organizarea de conferințe, publicarea de studii și rapoarte, precum și inițiative de dezvoltare a capacității managerilor din domeniul sănătății prin programe de formare.

ORGANIZAȚII NAȚIONALE NEGUVERNAMENTALE

Observatorul Român de Sănătate (ORS)

Observatorul Român de Sănătate își propune să contribuie la îmbunătățirea sistemului de sănătate din România prin realizarea de studii de cercetare care evaluează performanța politicilor și serviciilor de sănătate. Ca organizație independentă, ORS monitorizează sistemul sanitar din țară și promovează politici publice fundamentate pe dovezi. Organizația analizează și publică rapoarte și studii referitoare la starea de sănătate a populației, performanța sistemului sanitar, satisfacția pacienților, accesibilitatea și calitatea serviciilor medicale, precum și aspecte legate de corupția din sectorul sanitar.

Centrul pentru Politici și Servicii și Sănătate

Centrul pentru Politici și Servicii de Sănătate (CPSS) se concentrează pe crearea unui sistem de sănătate rezistent, adaptat nevoilor populației și capabil să răspundă crizelor. De peste 20 de ani, CPSS sprijină în România apropierea serviciilor de sănătate de pacienți și promovează integrarea tehnologiei în practica medicală. Organizația analizează și promovează soluții pentru îmbunătățirea încrederii în sistemul de sănătate și pentru motivarea personalului medical. În fața crizelor, CPSS lucrează la consolidarea unui sistem mai puternic și mai eficient​

Medici pentru România

Medici pentru România este o organizație non-profit care activează din 2019 pentru a sprijini sistemul medical din România. Aceasta implementează proiecte ce vizează îmbunătățirea condițiilor din spitale, construirea unui policy lab concentrat pe politici publice de sănătate și susține printre altele reintegrarea medicilor români reveniți în țară. Organizația are ca obiective crearea unui mediu mai bun pentru pacienți și profesioniștii din domeniu, consolidând comunități de medici și experți din România și Diaspora.

Asociațiile de pacienți

În România există conform ANMCS 235 de asociații de pacienți specializate pe diferite tipuri de afecțiuni (Oncologie, Diabet, Tuberculoză,  HIV,  Hemofilie,  Hematologie,  Transplant,  Genetice – Boli Rare,  Neuro-Psihice,  Hepatice,  ORL, etc.). Comunitatea Asociațiilor de Pacienți (CASPA) joacă un rol cheie în ceea ce privește accesul populației în sistemul medical și sprijinirea acestora în gestionarea vieții cu diferite afecțiuni sau chiar în rolul de reprezentare (policy și advocacy). Acestea pot reprezenta vocea pacienților și a familiilor acestora în discursul public și cel instituțional, pot crește gradul de conștientizare al publicului larg sau al autorităților cu privire la anumite subiecte sau pot acționa ca și monitori pentru problemele din sistemul sanitar.

ALȚI ACTORI

Colegiul Medicilor din România

Colegiul Medicilor din România este asociația profesională a medicilor al cărui principal scop este supravegherea exercitării meseriei de medic, monitorizarea aplicării legilor și regulamentelor relevante activității medicale și reprezentarea profesioniștilor la nivel național. Printre atribuțiile sale se numără elaborarea și actualizarea ghidurilor și protocoalelor de practică medicală, în colaborare cu Ministerul Sănătății, precum și soluționarea cazurilor de abateri de la etica profesională, inclusiv cele legate de malpraxis.

Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România

Unul dintre principalii actori din prima linie de intervenție sunt asistenții medicali. Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România este organizația profesională care are rolul de a elabora norme și reguli de practicare a profesiei de asistent medical generalist, moașă și asistent medical, dar și autorizarea exercitării acestor profesii, asigurându-se că profesioniștii vor asigura pacienților servicii de calitate, în condiții de siguranță și securitate.

Societatea Națională de Medicina Familiei (SNMF)

Societatea Națională de Medicina Familiei (SNMF) este asociația profesională a medicilor de familie din România și este prezentă pe întreg teritoriul țării prin filialele județene. Primul punct de contact cu sistemul medical al unui cetățean, în cazurile care nu reprezintă urgențe, ar trebui să fie medicul său de familie.

Prin abordarea corectă a afecțiunilor comune și gestionarea eficientă a problemelor de sănătate, medicul de familie contribuie semnificativ la reducerea numărului de spitalizări și degrevarea unităților de urgență, asigurând un sistem de sănătate mai eficient și accesibil pentru toți cetățenii.

Universitățile de Medicină din România

Universitățile de Medicină au un rol important în formarea viitorilor specialiști în domeniu, oferindu-le nu doar cunoștințele teoretice, dar și pregătirea practică pentru a răspunde provocărilor din spitalele sau instituțiile unde vor activa. Universitățile colaborează cu spitalele universitare sau spitalele clinice cu secții universitare, iar conform legii 95/2006, în acestea se pot desfășura activități de învățământ medico-farmaceutic, postliceal, universitar şi postuniversitar, precum şi activităţi de cercetare ştiinţifică medicală, sub îndrumarea personalului didactic integrat în spital. După absolvirea facultății, medicii își continuă formarea prin etapa de rezidențiat, care durează între trei și șase ani, în funcție de specializare.

Acest site folosește cookie-uri

Pentru a-ți oferi o experiență bună de navigare, utilizăm fișiere de tip cookie. Dacă nu ești de acord cu utilizarea cookie-urilor, poți să îți retragi consimțământul pentru utilizarea cookie-urilor prin modificarea setărilor din browser-ul tău.

Mai multe informații