DIGITALIZAREA ONESTĂ A ROMÂNIEI
EPISODUL 7
Statul „lucrează” pentru cetățeni despre care nu știe nimic
În foarte multe domenii, statul nu are date corecte sau complete. Iar fără date reale nu putem avea analiză, nu putem lua decizii informate și nu putem construi servicii publice moderne.
În șase ani de Civic Labs, aproape fiecare raport, indiferent de domeniu, a început la fel:
Nu avem date corecte despre acest sector.
Nu avem date complete despre acest sector.
Nu avem date deloc.
Și atunci, cum construiește statul soluții, dacă nu știe câți cetățeni are aici și în diaspora, cine sunt ei, ce probleme și nevoi au?
Cum își ajută statul cetățenii, dacă nu are toate informațiile despre ei?
Răspuns: „construiește” în gol.
Cum s-a ajuns aici?
1. Colectăm date greșit
Înainte să analizăm datele, trebuie să ne asigurăm că sunt colectate corect. Asta înseamnă standarde, iar în România acestea lipsesc aproape complet. Fără standarde, fiecare instituție colectează informații după propriile reguli și formate, inutilizabile în alte sisteme sau pentru analiză reală.
2. Instituțiile nu lucrează împreună.
Un cetățean interacționează, de-a lungul vieții, cu multe instituții publice – care rareori sunt coordonate între ele.
EXEMPLU
La fiecare rundă de alegeri, extragerea de date în timp real necesară pentru analiza pe rezultate, arată ca un joc la roata norocului:
Oare în ce format se scriu de data aceasta în sistem numele candidaților?
Vor fi cu diacritice sau fără?
Cu spații sau cu liniuțe?
Oare vor avea alte informații în același câmp?
Oare numele partidului va fi complet?
Trecem partidul cu sau fără acronim?
EXEMPLU
O persoană vulnerabilă poate primi servicii de la un asistent medical comunitar (Ministerul Sănătății) și de la un asistent social (Ministerul Muncii).
Ambele instituții colectează date despre același beneficiar. În proporție de 80% sunt aceleși date personale - domiciliu, istoric vulnerabilități, etc. Dacă sistemele acestor instituții nu sunt integrate, sunt colectate de două ori aceleași informații.
Așa ajungem la informații care se bat cap în cap, la erori introduse de mână, la pierdere de timp și de resurse. Așa ratăm o abordare integrată a serviciilor pentru cetățean.
EXEMPLU
Datele despre cazurile de violență domestică - ce înseamnă un caz pentru DGASPC, pentru Poliție sau pentru INML și cum se numără aceste cazuri?
Dacă pentru un ONG specializat un caz este o victimă care are multiple episoade de violență, pentru un alt actor un caz este un singur episod de violență.
Fără coerență în date, acestea devin inutile și nu doar că le colectăm degeaba, dar nici nu putem interveni corect în sprijinul beneficiarilor.
O altă problemă o reprezintă modul în care sunt stocate, procesate și protejate datele
Datele, odată colectate, ar trebui să se transforme în informație utilă. Altfel, nu ajută pe nimeni. Dacă datele rămân în sertare sau doar pe hârtii, nu vom lua niciodată decizii bune.
Partea și mai gravă de abia acum vine: multe sisteme nu sunt găzduite pe infrastructura statului, ci la furnizori privați. Asta creează riscuri uriașe: acces neautorizat, imposibilitatea instituțiilor de a accesa propriile date, vulnerabilități de securitate.
Datele pe care le dăm statului – prin formulare, cereri, operațiuni – trebuie să ajungă la instituția responsabilă, nu să rătăcească prin infrastructuri private care nu sunt controlate corespunzător.
Ce propune Code for Romania
Standarde clare de date care permit lucrul real cu informațiile.
Proiectarea integrată a sistemelor publice, pentru a comunica între ele din faza de proiectare, și coordonare între instituțiile care lucrează împreună în teren și la nivelul sistemelor digitale pe care le administrează.
Fără o infrastructură digitală solidă de colectare, stocare și distribuție a datelor, interoperabilitatea rămâne doar un cuvânt frumos. Orice soluție digitală nouă se va construi pe o fundație greșită va eșua, mai devreme sau mai târziu.