DIGITALIZAREA ONESTĂ A ROMÂNIEI
EPISODUL 1
Vulnerabilități: Dublare
Cel mai simplu și mai legal mod de a sifona banii publici pe digitalizare este vânzând în mod repetat statului român, adică nouă tuturor, același lucru. Avem în România peste 3000 de primării, sute de spitale, peste 6.000 de școli și fiecare are aceleași nevoi. În loc ca statul să dezvolte o singură dată un sistem viabil și să îl reutilizeze cu un cost minim, cumpără de mii de ori același sistem informatic, pierzând sute de milioane de euro în fiecare an.
Ce propune Code for Romania
Același principiu folosit de toate țările la care ne uităm cu admirație când vorbim de digitalizare: Share & Reuse. Principiul este găsit și sub conceptul mai larg de “Government as a platform” propus de Tim O’Reilly și care a stat la baza US Digital Services, Gov.uk și a altor instituții similare care au livrat digitalizare în țările vestice. De fapt acest principiu ni-l cere și Uniunea Europeană în mod repetat.
O biblioteca de cod a României (concept preluat parțial în programul de guvernare): adică o bibliotecă a acestor module, pe care ni le putem imagina ca niște piese de lego, pe care le putem folosi și refolosi reducând costurile și efortul digitalizării. Odată construite, costul se reduce la achiziția de servicii de mentenanță din piață și lasă spațiu pentru inovare și îmbunătățirea lor.
Cum funcționează acum?
Hai să ne imaginăm cel mai simplu și cel mai necesar sistem al unei instituții: registratura. De la Ministerul Finanțelor, la orice primărie sau spital, orice instituție are nevoie de registratură. O putem construi o singură dată, corect, modular, flexibil, bineînțeles apelând la forța de muncă din piață și o putem apoi deschide oricărei instituții. Pe modelul ghiseul.ro unde în loc să construim un serviciu de plăți la fiecare instituție am construit unul singur la care acestea pot avea acces. Sau putem cumpara de sute de ori sau de mii de ori acest sistem, cum o facem acum.
Din păcate așa aruncăm pe fereastră și o grămadă de fonduri europene. 20% din banii primiți prin PNRR au fost dedicați digitalizării. Mare parte a acestor bani au fost folosiți pentru a cumpăra același produs de mai multe ori.
Un exemplu: în loc să avem un ecosistem digital coerent pentru administrarea spitalelor și a pacienților la care să aibă acces unitar orice spital public al țării, România a cheltuit mult mai mulți bani cumpărând aceste sisteme la nivelul fiecărui spital. Am tras atunci un semnal de alarmă Guvernului României, Ministerului Fondurilor Europene, Ministerului Digitalizării și în mod direct Ministerului Sănătății vizavi de riscul de a irosi acești bani, dar fără succes.
Să luăm încă un exemplu: cel mai banal produs informatic - website-urile instituțiilor publice. Se cheltuie sume enorme anual pentru construcția și administrarea a mii de site-uri instituționale, majoritatea suboptime. Code for Romania a dorit să ofere un exemplu de Share & Reuse construind gratuit pentru România și punând la dispoziția Autorității pentru Digitalizarea României un sistem de construit site-uri pentru primării și altul pentru administrația centrală, la standard, ușor de operat, cu o experiență unitară a utilizatorului. Procesul verbal de recepție rămâne nesemnat de ani de zile.