Abilități pentru viața reală

Ce înseamnă un adult funcțional? Cum arată tânărul complet echipat pentru a se descurca în viață și cum poate școala, alături de părinți, să se asigure că îi pune la dispoziție toate informațiile, cunoștințele și că îi antrenează toate abilitățile necesare ca el să facă față cu brio provocărilor care îl așteaptă?

Am adresat în acest raport atipic opt arii majore de intervenție despre care statisticile ne spun că sunt problematice în România pentru că nu le acordăm suficientă atenție și care nu sunt deservite de tehnologie pe cât de bine ar putea să fie. Am încercat să vedem nevoia de pregătire pentru viitor prin ochii unui copil de vârsta școlii primare, dar și ai unui licean, ai unui student sau ai unui adult care are nevoie de sprijin pentru a-și consolida cunoștințe esențiale pentru viața de zi cu zi și am venit cu soluțiile digitale care să îi ajute, adecvat comportamentelor de învățare ale fiecăruia, să se descurce mai bine.

Fie că vorbim despre educația financiară, cea pentru sănătate, mediu sau pentru a forma cetățeni activi, în toate domeniile avem nevoie de o abordare nouă, demnă de secolul în care ne aflăm, urmând modelele care s-au dovedit a fi de succes și cu ajutorul cărora noile generații pot să aibă șanse cât mai bune de reușită.

Problema cea mai mare a sistemului educațional de azi este faptul că acesta funcționează mai mult sau mai puțin după aceleași principii de la începuturile ei. Umanitatea a trecut prin două din cele trei cele mai mari revoluții sociale (agriculturală, industrială și informațională) începând cu anii 1800, dar cu toate acestea metodele prin care oamenii dobândesc cunoaștere și construiesc sens au rămas aceleași de la conceperea sistemului.

Preceptul de bază de la care pornește un sistem educațional obligatoriu este instruirea cetățenilor pentru a putea duce o viață sănătoasă, fericită și împlinită și a fi cetățeni buni ai statului. Însă, dacă acum 70 de ani această viață putea fi obținută de un individ cu cunoștințe formale relativ puține, în zilele noastre un trai bun presupune un amalgam tot mai complex și nuanțat de cunoștințe și abilități pe care individul trebuie să și le însușească pentru a putea avea o viață echilibrată.

În ziua de azi pe lângă a ști să scrii și să citești ai nevoie să știi să operezi un calculator să cauți informație independent și să poți să determini dacă sursele sunt de încredere, să ai abilitatea de a sintetiza și înțelege volume mari de date, informații și concepte financiare precum dobândă sau card de credit, plus abilități care sunt foarte importante, dar nu se predau formal, precum obiceiuri pentru sănătatea mintală, emoțională și sexuală a individului, aptitudini de dezbatere, asertivitate, rezistență la stres și muncă în echipă.

În România problema este și mai complexă de atât, având în vedere că în 30 de ani au existat nu mai puțin de 23 de miniștri ai educației și mai multe tentative de reformare, dar cu toate acestea țara noastră se clasează pe ultimele locuri când vine vorba despre multe dintre aptitudinile necesare pentru o viață împlinită. Majoritatea românilor își ating maturitatea fără a avea deprinderi de bază pentru a fi adulți funcționali în societate.

Pe parcursul timpului școala și-a conservat rolul, cel de a produce muncitori bine adaptați pieței muncii, dar schimbările tehnologice din ultimii 30 de ani au restructurat (și continuă să o facă din ce în ce mai puternic) acest concept, pentru că au dus la apariția unor industrii complet noi și a unor meserii care până acum nu existau de exemplu. Au dus de asemenea și la apariția unor medii noi, pentru care tinerii au nevoie să fie pregătiți.

Suntem astăzi într-un punct foarte vulnerabil. Pe de o parte sistemul educațional nu îți mai asigură necesarul de cunoștințe practice pentru a putea trăi o viață împlinită după terminarea studiilor, pe de altă parte părinții nu pot suplini de unii singuri toate nevoile de formare pe care programa nu le poate livra copiilor lor și au nevoie de sprijin în egală măsură cu nevoia de sprijinire a cadrelor didactice.